Prog-ul american. Rămas oarecum în urma omologilor săi europeni în anii ’70 și ’80, în timpul primelor două valuri de prog. Ajuns o forță demnă de a fi luată în considerare în anii ’90 și 2000, alimentată de retro-prog-ul și progmetal-ul unor trupe ajunse între timp legendare, precum Spock’s Beard, Echolyn, Fates Warning sau Dream Theater. Și iată, în ultimul deceniu, un adevărat focar al așa-numitului „new prog”, cu trupe precum The Dear Hunter, Thank You Scientist, Bent Knee sau District 97 ce reușesc să ne captiveze cu amestecul lor unic de accesibilitate, virtuozitate și genuri muzicale diferite abordate.
Iată-ne ajunși astfel în 2019, acest „annus mirabilis” al prog-ului modern. Într-un an în care am avut parte de o cantitate inegalabilă de materiale discografice ieșite din comun, eu unul am revenit cu regularitate la albumul de debut al unei trupe din New Jersey: Cabinets of Curiosity. O trupă care reușește, ca puține altele, să te prindă în mrejele sale din prima, la auzul numelui formației:
Inițial, numele trupei urma să fie Cabinet of Curiosities, precum colecțiile de epocă de artefacte ciudate. Clăparul nostru de la vremea respectivă a venit cu ideea să îl schimbăm în Cabinets of Curiosity, pentru a fi ceva unic. – James Naprawa
Un nume unic într-adevăr, ce evocă deopotrivă familiarul și necunoscutul, într-un mod care este în concordanță cu credo-ul lor muzical.
Dar, ca orice poveste bună, să începem cu începutul.
Universul Zero: Volt
Începuturile Cabinets of Curiosity ne duc în 2015, cu James Naprawa (chitară solo), Bran Blackmire (chitară) și Jared Hirst (bas) colegi de formație în trupa de hard rock / power metal Volt. Dornici să se îndrepte înspre noi direcții muzicale, James a început să scrie material de o natură mai experimentală, iar băieții au început să se gândească la formarea unui nou proiect. Odată ce influența anilor ’70 se simțea din ce în ce mai puternic, era clar că noua formația va trebui să se extindă și mai mult. Alături de ei, Matthew Montagano din trupa lor de jazz din vremea facultății avea să-și schimbe instrumentul inițial, chitara, cu tobele. Și, într-o întorsătură fericită de evenimente pe care James nici până în ziua de azi nu o poate înțelege, restul formației a fost racolată complet în urma unui anunț de pe Craigslist – Anthony Warga la saxofon, Kristina Bacich la flaut, Nat Hornyak la voce și Joseph Oliver la clape:
Se făceau deja luni bune de când Chris Squire trecuse în neființă și simțeam un impuls existențial de a prelua ștafeta, ca să zic așa. Imaginați-vă șocul meu când i-am găsit pe acești incredibil de talentați tineri de 21 de ani ce compuneau muzică la fel ca în 1972, dar cu propria lor amprentă creativă, într-un subsol din sudul New Jersey-ului! Cred că încep să cred în soartă. Sau cel puțin în puterea transcendentală a Craigslist-ului. – Nat Hornyak
Odată cu întregirea formației, iată că a venit și momentul ca noua trupă să treacă la compunerea și înregistrarea primului lor material oficial.
Universul I: EPonymous
Lansat în mai 2016, EPonymous a fost o primă demonstrație a potențialului formației. EP-ul de 23 de minute și patru piese este încadrat de Dr. Quantum și Nobody’s Angel, care, mărturisește James, au fost compuse inițial pentru un album instrumental de death metal pe care l-a scris în zilele sale pre-prog. Scheletul pieselor este complet regândit, reîmprospătat și transformat în piese prog pline de viață, cu flaut, saxofon, dialoguri instrumentale, dinamică excelentă și voce puternică. În ceea ce privește restul pieselor, punctul culminant este Nowhere Near The Blade, primul efort colectiv de compoziție al trupei, un asalt progresiv cu diferite secțiuni, motive recurente, solo-uri de chitară și clape, linii de bas extrem de atrăgătoare și o partitură vocală excelentă. În fine, The Abducted, o piesă lentă, de stare, demonstrează că formația poate gestiona și o abordare mai reținută, cu toată trupa prinsă în atmosfera cântecului.
Perspectivele ce se întrezăreau în urma EPonymous au fost, din păcate, urmate de o serie de blocaje:
Între EP și The Chaos Game a fost o perioadă cu adevărat dificilă pentru trupă. De fiecare dată când simțeam că avansăm, dădeam de un impas. Cel mai greu ne-a fost să găsim un baterist, încercând mai multe persoane timp de luni de zile. Iar Nat a trebuit să renunțe la formație o perioadă, din motive de sănătate. În cele din urmă, cu toții ne-am săturat să nu avem un album la activ, așa că ne-am decis să-l înregistrăm, chiar dacă asta însemna să facem acest lucru fără un baterist. – James Naprawa
Universul II: The Chaos Game
Și iată-ne, aproape 3 ani mai târziu, ajunși la debutul numit The Chaos Game, un uragan de album, ce acoperă o paletă atât de largă pe parcursul celor 61 de minute ale sale încât mă lasă fără suflare după fiecare ascultare.
Înainte de a ne cufunda în muzică, fiindcă vorbim totuși despre prog, să aruncăm o privire mai atentă asupra conceptului din spate:
Conceptul albumului provine dintr-un roman de “dark comedic fantasy” pe care l-am scris. Ca scriitoare, sunt foarte influențată de Kurt Vonnegut și Douglas Adams, care reușesc, fără probleme, să balanseze umorul cu teme profunde și intense. – Nat Hornyak
Pe scurt, albumul „urmărește o tânără juristă, chemată în Regatul de Sus cu scopul de a distruge, crea și apoi salva universul… aruncând în aer un munte”. Invocată pe tărâmul superior de către Dr. Goethe, Zeița Haosului și a Ordinii, eroina noastră Julia trece printr-o serie de aventuri ce pendulează constant între dramă și comedie:
Pentru mine, este o chestiune de contraste. Prea multă seriozitate face ca totul să devină o melodramă, iar prea multă lejeritate ne duce înspre parodie. Balansul între cele două este ceva intuitiv. Dacă lucrurile încep să se îngreuneze, căutăm metode de a ne însenina și viceversa. Viața este cam așa, nu? Momente de lumină și întuneric. – Nat Hornyak
De-a lungul drumul, Julia participă la veritabile Momente Prog ™, precum Have A Cigar, întâlnirea cu Perdition, echipat cu chitara sa Paul Reed Smith și însoțit de asistentul său Miguel, precum și nevoia de a exploda un Munte. Demersul narativ conține multe astfel de momente, unul dintre puținele cazuri în care un album nu își limitează referințele prog la muzică. Astfel, amatorii prog-ului pot decoda o serie de referințe la muzica lor preferată în versurile albumului precum și în cărticica de 50 de pagini ce îl însoțește.
Totuși, textele nu se limitează doar la un joc al referințelor prog. Cu frecvente incursiuni în gnosticism și metafizică, povestea Juliei despre crearea și distrugerea Universurilor noastre și salvarea omenirii este escapismul de care avem nevoie în aceste vremuri tulburi:
Momentul în care trăim pare unul apocaliptic, nu-i așa? Suntem într-o pandemie, liderii mondiali dorm în picioare, nivelul oceanelor este în creștere, iar noi părem neputincioși. Arta ne oferă o cale de a scăpa și de a găsi un sens, dincolo de frică, zgomot și consumerism. Și cred că ea transformă realitatea. O melodie îți poate schimba complet starea de spirit sau te poate face să te gândești la structura universului sau cum poți să faci față sentimentelor de neputință sau ce este dragostea. E ca o vrajă, ca o magie. Cântecul ca simbol magic. Este așadar firesc ca artiștii să se regăsească în spații mentale metafizice. – Nat Hornyak
Să începem însă să vorbim și despre muzica de pe album:
Aș descrie-o drept Yes-ul perioadei Fragile combinat cu Kamelot. Frank Zappa combinat cu Fiona Apple. Există atât de multe trupe de prog talentate, însă ce vrem noi este să cuprindem ceea ce a făcut epoca clasică a prog-ului atât de magică. Uneori, asta înseamnă să fii foarte tehnic, cu schimbări nebune de ritm. Însă lucrul care îmi place cel mai mult la trupe precum Yes, Rush și Genesis este că muzicalitatea este întotdeauna în prim-plan. Muzica lor se poat fredona. Asta vrem să reușim și noi, dar cu o abordare nouă, specifică secolului 21. – James Naprawa
Iar faptul că The Chaos Game nu este un alt album oarecare de retro-prog generic se simte încă din primele momente. Death, She Walks On începe doar cu partituri vocale suprapuse, alternând armonia cu disonanța. Când ați auzit ultima oară o primă piesă de pe un album doar cu voce? Urmează Angular Sterility, un veritabil tur de forță de 5 minute, compus de saxofonistul Anthony Warga, în care trupa trece printr-un amestec de Zappa, Tull, Crimson, voce de operă, solo-uri de bas și clape, precum și câteva dialoguri între membrii trupei, tot timpul în slujba melodiei. După un început atât de intens, cea mai lungă piesă a albumului, creația lui James Naprawa Fractals & Coastlines, continuă frenezia: un melanj Zappa-musical, interludiu de flaut, motiv liric, secțiune de fusion, motive muzicale recurente, alternanțe solistice de chitară, saxofon și clape și o secțiune, în încheiere, care oglindește secvența de început.
După trei piese, începe să fie clar că din punct de vedere muzical, avem contribuții diverse, fiecare dintre piese fiind compusă de altcineva:
Cred că acest lucru se întâmplă destul de natural, datorită influențelor noastre. A avea mai mulți compozitori pe album face ca lucrurile să fie destul de diverse. În afară de prog, toți avem influențe și gusturi unice – mie îmi plac foarte mult soul-ul și genul singer/songwriter, în timp ce James apreciază gipsy jazz-ul. Bran și Jared sunt fani metal, iar Anthony ascultă muzică clasică modernă, extrem de interesantă de altfel. – Nat Hornyak
Am ajuns la minutul 20 și am acoperit extrem de mult teren muzical. Totuși, trupa nu arată semne de încetinire. Timeless Sound, un fel de variantă bizară a unui melanj pop/musical, scrisă de Nat Hornyak în perioada adolescenței, primește tratamentul complet Cabinets of Curiosity, sub privirile atente ale spectrului disonanței muzicale. Povestea noastră avansează, eroina noastră se găsește implicată într-o poveste de proporții cosmice, iar noi ascultătorii ne odihnim, alături de ea, în secțiunea de mijloc a albumului. Piesele Doomsday Algorithm a lui Naprawa și In A Day a lui Hornyak ne permit să luăm o gură de aer și ne dezvăluie o nouă latură a formației.
Cu toții ne influențăm reciproc – în acest moment, aș spune că influențele mele cele mai mari în materie de compoziție sunt chiar colegii mei de formație! În acest fel, reușim să aducem un amestec muzical foarte interesant, chiar dacă nu facem acest lucru la modul conștient. – Nat Hornyak
Fractometer, cea de-a doua piesă Hornyak din perioada adolescenței prezentă pe album și ultima ei compoziție de pe The Chaos Game , este încă un amestec de pop/musical ce virează înspre prog, iar formația face ca această combinație să fie una de succes. Urmează un scurt interludiu în cheie de târg renascentist, apoi ajungem la The Chemist and The Engineer, cea mai catchy piesă de pe album, compusă de Jared Hirst, care combină afinitatea lui James Naprawa pentru manouche, sound vintage de clape și un solo excelent de chitară într-un cocktail extrem de captivant.
Unul dintre albumele mele preferate, în ultima vreme, este Mélodie Des Choses a lui Sébastien Giniaux. Este o colecție de melodii de jazz și folk incredibil de bine aranjate, iar interpretarea muzicală este uimitoare. – James Naprawa
Încă o dată, Nat Hornyak strălucește vocal, oscilând, uneori în cadrul aceleiași melodii, între voce de pop, rock, musical sau jazz cu ușurința unui profesionist experimentat.
Pe măsură ce atingem punctul culminant al poveștii noastre, cântecele scrise individual de membrii formației fac loc unor eforturi colective:
Când trupa a început, aveam deja o cantitate importantă de material scris de mine și compuneam material nou cu regularitate. Întrucât aveam deja echivalentul a câteva albume compuse doar de mine, a fost important ca primul nostru album să demonstreze talentul compozițional al tuturor membrilor formației. De aceea, am colaborat pentru câteva melodii. „Nowhere Near The Blade” am scris-o împreună în jurul perioadei EP-ului nostru. Ne-a plăcut cum a ieșit și, deoarece albumul avea nevoie de o melodie bună de final, ne-am decis să încercăm să compunem din nou împreună. Cu toate că am participat cu toții la scrierea „The Clockwork Pheasant”, cred că cea mai importantă contribuție au avut-o Jared, Bran și Nat. Au luat o colecție brută de idei și le-au adus până la stadiul melodiei pe care o auziți pe album. – James Naprawa
Și sună, într-adevăr, ca niște eforturi colective, împletind perfect jazz, folk, pop și rock în capitolele finale ale aventurilor Juliei. Nowhere Near The Blade, prezentă pe EP-ul de debut, și The Clockwork Pheasant, nu sunt doar o concluzie demnă de povestea prin care ne-au trecut cei șapte, ci ne arată o formație în plină formă, ce își perfecționează echilibrul dintre angular și melodicitate. Saxofonul și flautul se îmbină armonios cu instrumentația tradițională rock, Nat trece printre registre în interval de secunde, iar albumul are parte de o concluzie extrem de satisfăcătoare.
Multiversuri viitoare
Acestea fiind spuse, ce urmează în continuare pentru trupă?
Avem în momentul de față în jur de cinci albume scrise complet, fiecare cu un sound diferit de celelalte. Următorul nostru album Edge of the Sky este în acest moment în faza de mixaj. Este versiunea noastră a sound-ului erei classic prog. Practic, o scrisoare de dragoste dedicată formațiilor prog ale anilor ’70 precum Yes. Unul dintre lucrurile care m-au atras la muzica prog, în special cea a formațiilor clasice, este cât de mult variază sound-ul lor de la album la album, ba chiar și în cadrul albumelor. Din perspectiva compoziției, acesta este un lucru foarte eliberator. Pot scrie astfel cam orice simt. Atâta timp cât există elemente de prog sau ne aflăm în contextul altor piese care au astfel de elemente, lucrurile vor funcționa. – James Naprawa
Din păcate, climatul muzical al zilelor noastre nu este unul ofertant pentru formații aflate la început de drum, lucrurile fiind și mai dificile dacă acestea nu se încadrează în gusturile muzicale aflate la modă:
Ca fiecare trupă la începuturi, trebuie să facem practic totul singur (sau cu ajutorul unor prieteni apropiați), inclusiv marketing, PR și vânzări de materiale. Ambele albume ale noastre au fost înregistrate, mixate și masterizate de noi. De asemenea, nu suntem în măsură să facem aceste lucruri cu normă întreagă, așa că de multe ori, munca de zi cu zi e prioritară. În timpul înregistrării noului album, James a trebuit să se mute în cealaltă parte a țării. Prin urmare, am improvizat acasă un studio de înregistrare, pentru a învăța cum să înregistrăm noul album. – Chris Hornyak
În plus, actuala pandemie aduce noi presiuni de ordin emoțional și financiar asupra tuturor:
Sincer, cred că o mulțime de trupe nu vor reuși să treacă de acest moment, din diverse motive. Financiar, este dificil. De asemenea, este dificil din punct de vedere mental. Dacă sunteți muzicieni, probabil sunteți obișnuiți și cu concertele – lucru imposibil în momentul de față. De asemenea, faptul că ești separat de colegii tăi de formație te izolează extrem de mult. Sunt sigur că toate acestea vor împinge unii oameni să fie mai creativi, dar sincer nu cred că va fi cazul pentru majoritatea artiștilor. – Chris Hornyak
Acesta este și motivul pentru care, în aceste momente, este deosebit de important pentru comunitatea noastră să sprijine artiștii care ne îmbogățesc viața cu muzica lor. Iar astăzi, cu Cabinets of Curiosity, ProgNotes vă prezintă o trupă care strălucește atât printr-o poveste extrem de interesantă cât și printr-o abordare originală a muzicii noastre preferate.
Dacă v-a plăcut ceea ce ați citit și ascultat, puteți să susțineți formația și să achiziționați unul dintre cele mai bune albume prog ale anului 2019 de pe pagina de Bandcamp a Cabinets of Curiosity .
Comentarii recente