VOLA este un grup de muzică progresivă format în Copenhaga anului 2006, de o mână de prieteni care studiau împreună la școala locală de muzică. După lansarea EP-urilor „Homesick Machinery” (2008) & „Monsters” (2011), și câteva schimbări de componență, lineup-ul devine stabil. Asger Mygind (voce și chitară), Martin Werner (clape), Nicolai Mogensen (bass) și Adam Janzi (tobe), compun împreună albumul „Inmazes” (2015). Scăldate în riff-uri de djent și breakdown-uri spectaculoase, dar emanând o sensibilitate aparte, Starnburn și Stray the Skies devin în mod firesc melodiile de promovare ale albumului.

3 Vola ani-lumină mai târziu și „Applause of a Distant Crowd” (2018), albumul care îi propulsează pe danezi pe harta prog-ului internațional, mă cucerește iremediabil cu melodii precum Ghosts, Smartfriend, We Are Thin Air, Alien Shivers sau Ruby Pool. Tot atâta timp a trecut și de la ultima oară când i-am văzut live în Club Fabrica din București sau de la interviul acordat Prog Notes.

Dincolo de labirinturile mentale din „Inmazes” și motivul apei din „Applause of a Distant Crowd”, pe noul album „Witness” își face simțită din nou prezența motivul cosmosului și al stelelor. Ocazie cu care cataloghez Vola drept o trupă de space rock care amintește de Pink Floyd, Muse, Mogwai, Tangerine Dream și Auburn Lull, dar, în același timp, iese din tipare, impresionează prin originalitate și țintește de fiecare dată sus-sus.

După o imersiune în discografia trupei și după 4 ani-lumină de purtat muzica Vola cu mine, la întrebarea „Cum ai introduce trupa unui prieten ascultător?”, aș răspunde cu genul abordat pe care îl denumesc prog-alt-djent cu o atmosferă visătoare și o vocea masculină eterică, și aș menționa senzația produsă la audiție – asemeni înotului într-o piscină deschisă la miezul nopții, în timp ce corpul se învelește cu cerul înstelat.

„Witness” transmite din plin asta când debutează cu Straight Lines, un hit instant care ne teleportează în lumea tiparelor muzicale ce se încâlcesc în păr și nu se mai desprind, dar și în lumea refrenelor care ne rămân în minte mult timp de acum înainte, cum e cazul cu „You’re running low on straight lines”. Urmează Head Mounted Sideways care amintește preț de un minut de sonorități de pe „Inmazes”, printr-un amalgam de tranziții heavy între instrumente. Auzim chitara setată pe o tonalitate joasă și riff-urile intense realizate de Asger, intervențiile bruște și fascinante ale lui Adam la tobe și basul lui Nicolai care complimentează chitara de-a lungul acestui pasaj. Codecul vocal folosit de Asger adaugă o notă de dramatism melodiei și face trecerea de la un tărâm science fiction subjugat, către un tărâm fantasy liber, reprezentat de o voce caldă și o muzică liniștită. Tot spre reverie înclină și 24 Light-years, cu un aranjament la clape orchestrat de Martin și demn de a concura cu o piesă marca Voyager.

These Black Claws este un concept complet nou pentru VOLA prin colaborarea cu rapperul Shahmen. Mișcarea absolut îndrăzneață o pot compara cu ceea ce au compus Pain of Salvation pentru albumul „Panther”. Vola au mixat djent cu rap, orgă și tobe cu bătăi foarte bine calculate. În timp ce These Black Claws reprezintă o premieră, Freak este o baladă senină și simpatică, tipică Vola și destinată ascultătorilor căroră le-au plăcut mult „Applause of a Distant Crowd”. Napalm nu se depărtează de tiparele Vola, și avem parte de un acompaniament chitară-sintetizator, însă și de o doză zdravană de riff-djent á la Meshuggah și un strat aspru adăugat de tobe și bas.

Ne aflăm deja la jumătatea părții a doua a albumului, însă deși există voci ușor dezamăgite vizavi de această parte nepromovată, consider că reprezintă o continuare firească și 100% reușită a lui „Witness”. Astfel, Future Bird este o melodie la fel de așezată ca Freak, vocea cristalină a lui Asger și riff-urile sale înduioșătoare completează și îmbogățesc atmosfera materialului discografic. Stone Leader Falling Down conține, de asemenea, un element distinct și care aduce un plus pe „Witness”, un growl gutural apărut din neant și dat dispărut la fel de rapid. Cu viteza luminii ne transportă și Inside Your Fur direct printre corpuri astrale, cu ajutorul instrumentalului hiptonic și falsetoului nepământean a lui Asger, un final adecvat pentru o asemenea creație muzicală marca VOLA.

Corina Grasu

Corina Grasu

Prezență delicată și binevoitoare, mereu cu zâmbetul pe buze, Corina scrie cu ușurința cu care zigzaghează printre rafturile cu cărți și muzică, multă muzică atent aleasă. Atunci când n-o găsim la Cărturești Carusel sigur e la vreun concert, sau pregătește un interviu pentru ProgNotes.

Leave a Reply