Amsterdam acustic
Acum un an străbăteam străduțele înguste din centrul Amsterdamului, ticsite cu magazine de suveniruri, buticuri ciudățele&vintage și îmbibate de mirosuri care sărbătoresc diversitatea culinară din Europa. Am fotografiat în districtul Jordaan canalele cu maluri și podețuri pietruite, îmbrăcate în mușchi, și căsuțele plutitoare cu biciclete sau mașini Tesla parcate la ușa lor. Iar experiența m-a făcut să mă gândesc la câte voci feminine minunate a dat Olanda: de la Anneke van Giersbergen, la Sharon den Adel, Floor Jansen și Simone Simons. Mai mult decât atât, m-a apropiat mai tare de muzica olandezei Anneke, născută în micuțul orășel Sint-Michielsgestel din sudul țării.
Și tot muzica ei m-a învăluit în nostalgie. Acum, când ascult „The Darkest Skies Are The Brightest” îmi aduc aminte de acele câteva zile petrecute în Amsterdam, dar și de miile de minutele adunate de-a lungul timpului în audiții. Minutele din liceu trăite prin Saturnine, You Learn About It, In Montion #2, Shot to Pieces sau Travel. Apoi muzica realizată în colaborare cu Devin Townsend și Ayreon care s-a sincronizat parcă cu maturizarea mea și rafinarea gusturilor muzicale. Nașterea trupei VUUR și ulterior revenirea la proiectul solo, pentru a sărbători 25 de ani de carieră cu albumul „Symphonized”.
Cristalin The Hague
După ce a încercat de toate pe cont propriu, alături de trupă sau în colaborări, de la rock alternativ și metal progresiv la pop-rock și simfonic, van Giersbergen dezbracă piesele de instrumentale pompoase și lasă vocea să vorbească de la sine. Dacă pe „Symphonized” Anneke transforma piesele dintr-un gen în altul și simplifica totul, ca apoi Residentie Orkest The Hague să adauge un aranjament curat, de muzică clasică, dar complex, pe „The Darkest Skies Are The Brightest” piesele sunt gândite de la zero ca fiind acustice, limpezi.
Dar nu reprezintă ceva complet nou nici pentru Anneke și nici pentru fanii săi. Dacă ne întoarcem la ceea ce au reprezentat originile acusticului pentru artistă, vom observa cu ușurință dorința ascunsă pentru ca un astfel de material să ia naștere. Mărturie stau piesele Yalin, Day After Yesterday și Lost and Found de pe „Air” (2007) compuse pentru proiectul solo Agua de Annique, albumul „In Parallel” realizat alături de Daniel Cavanagh, piesa This Music de pe „Monochrome” (2017) și concertele acustice desfășurate începând cu 2012. Albumul vine ca o abordare, de altfel cât se poate de naturală și de firească pentru un muzician ajuns în acest punct al carierei.
Norii Agape
Și pentru a justifica cu adevărat nevoia de liniște, tradusă în folosirea chitării acustice, a viorii, a instrumentelor de suflat și percuție, e suficient să ne uităm la versurile de pe „The Darkest Skies Are The Brightest”. Îmi vin instantaneu în minte câteva cuvinte care descriu descriu perfect atmosfera: „iubire”, „intimitate”, „singurătate” și „căutare de pace”. De asemenea, Anneke vorbește deschis despre conținutul versurilor și ceea ce a inspirat-o: deciziile pe care a fost nevoită să le ia în interiorul unei furtuni intime, create în cei 18 ani de căsnicie cu toboșarul Rob Sniders.
„The Darkest Skies Are The Brightest” este cu adevărat lăuntric. Concluzia ar fi că nimic nu se rezolvă de la sine fără propria intervenție și că norii, oricât ar fi de negri, se lasă luminați într-un final de razele soarelui.
Música neerlandesa~cea mai strălucitoare
În ceea ce privește melodiile de pe album, „The Darkest Skies Are The Brightest” conține balade liniștite și înduioșătoare precum Agape, Hurricane, My Promise și Losing You., dar și melodii ritmate ca I Saw a Car, Lo and Behold și Survive. Piesa Agape este favorita mea, totul pornește de la titlul intrigant care înseamnă în greaca antică „iubire necondiționată” și se termină cu prezența a celei mai dulci și calde voci. Plină de corzi, cu o cadență deosebită și copilăroasă în interpretare, My Promise este un alt highlight al albumului.
Hurricane este mai dark din punct de vedere muzical, o baladă pop-rock care își permite luxul unui pasaj cu chitară electrică. Aici van Gierbergen își pune în valoare aptitudinile vocale și de control a respirației, cu ajutorul cărora poate susține pasaje melodice și note foarte lungi dintr-un singur suflu. Cu vocea sa unică atacă și Losing You și-aduce aminte de trilurile Enyei. Pe I Saw a Car însă, auzim reminescențe a la Tori Amos. Melodia are, de asemenea un sound jucăuș&ritmat și versuri amuzante, cu tâlc, care fac însă notă discordantă cu albumul, în timp ce Lo and Behold are un vibe country și ceva din spiritul liber a lui Stevie Nicks, iar Survive e caracterizat de soundul arabic pe care îl găsim în discografia lui Steve Hackett.
ANNEKE VAN GIERSBERGEN online:
Comentarii recente