Există o urmă de speranță în orice tragedie zice o vorbă… Păi cam asta am înțeles și din programul lansărilor anului 2020. Forțate să își amâne sau chiar anuleze anumite turnee, trupele s-au reorientat către studio și au înțeles că viața merge mai departe și e opțiunea fiecăruia cum alege să participe la cursul de supraviețuire. Am avut în 2020 un număr record de lansări, fie că vorbim de trupe aflate la început de drum, sau consacrate, fără să mai punem la socoteală albumele deja anunțate pe ultimul trimestru sau chiar pentru 2021. Și cum am avut de toate, pentru toate gusturile, mai rămăsese să ne dorim un album „monstru”, adică un dublu CD.
În condiții normale, puțini s-ar fi așteptat la o nouă lansare The Flower Kings, mai ales că precedentul material, „Waiting for Miracles” era lansat de doar un an și nimeni nu se gândea că am putea fi răsfățați la așa puțin timp cu un nou material. Ce să mai zicem de un double album, mai exact 92 de minute?!
Roine Stolt, inima acestui proiect, este un artist trecut prin multe. A văzut Progresivul anilor 70 înălțându-se și prăbușindu-se spectaculos. A văzut revirimentul datorat neo-progului, și mai apoi cel datorat progressive-metalului. Cu peste 200 de albume la activ, interpretând la aproape orice instrument te-ai putea gândi în afară de tobe, alături de instrumentiști celebri dar și de unii aflați la început de drum, nu putea lăsa un virus să-i dicteze destinul artistic. Declara într-o conferință de presă, că în ciuda limitărilor pe care pandemia le-a adus pentru toată lumea, deci și pentru artiști, “să stai deoparte pur și simplu nu este o opțiune”. Și cum posibilitățile lumii de astăzi îți permit să fii creativ și la distanță, se pare că atunci când există voință, lucrurile se întâmplă.
Albumele The Flower Kings poartă o semnătură distinctă în arealul Prog Rockului de astăzi, având un aer proaspăt, chiar dacă anumite teme sau semnături poartă amprenta vremurilor demult apuse. Un proiect inițiat în 1995, hotărât să aducă lumii într-un sound actual, complexitatea și frumusețea unui gen căzut cândva sub propria greutate. Activitatea prodigioasă a lui Stolt, găsit uneori și ca producător și ca artist, a făcut ca discografia The Flower Kings să fie una de proporții epice; necesită mult timp și uneori te poți pierde în acest univers în care planurile se întrepătrund de la album la album. Este un exercițiu asemănător parcurgerii unui bildungsroman. Doar ca în locul personajelor avem piese, iar în locul descrierilor narative, pasaje instrumentale sugestive, care să te poarte într-un du-te vino perpetuu. Evident că afinitățile subiective legate de albumele acestei discografii, sunt tot atâtea combinații posibile, câți fani câștigați de-a lungul celor 45 de ani de carieră. Este derizorie orice discuție legată de unul sau altul dintre albume; ele pur și simplu te teleportează într-o lume care se vrea a fi descoperită, în care ascultătorului, i se permite să descopere cât mai mult, dar în măsura în care, cunoștințele proprii îi permit acest exercițiu. O muzică ce ți se dezvăluie cu cât o asculți mai mult, un univers care devine familiar, pe măsură ce este aprofundat. Albumele acestei trupe, poartă o semnătură proprie și distinctivă, deși anumite teme sau idei de compoziție, nu sunt întru totul originale. Modalitatea în care ele sunt însă aduse publicului, da. O artă in materie de reinventare stilistică și acustică. Și nu întâmplător aduc în discuție aceste observații.
„Islands” este un albumul pe care trupa ni-l propune pentru aceste vremuri tulburi. Metafora Insulelor este una inspirată de actualitate, în care singurătatea și izolarea fiecăruia din noi este pusă la încercare, aidoma unui Crusoe naufragiat în pustiu. Din momentul în care iei albumul în mănă ești într-o dilema: e un album Yes? Asia? Vreo reeditare a unor piese rămase la raft? Ei bine, nu. Este aceeași grafică semnată Roger Dean, ce vine parcă dintr-un viitor solitar. Un exercițiu al introspecției într-un viitor izolat nu pare tocmai cea mai la îndemână dorință pe 2020. Și totuși, e o realitate pe care, fiecare dintre noi, suntem fixați să o trăim în fiecare zi. După cum spuneam, teme reinterpretate în formula actuală.
Vorbind despre formulă, albumul de față, îi are în componență pe Roine Stolt (voce, chitară, ukulele), Hasse Froberg (chitară, voce), Jonas Reingold (bas, chitări acustice), Zack Kamins (pian, clape, melotron, sintetizatoare), Mirko DeMaio (tobe, percuții), iar ca invitat, Rob Townsend (saxofon soprană).
Deși de cele mai multe ori, compozițiile sunt mai degrabă marcă Stolt – Reingold, de aceasta dată, atât Kamins cât si DeMaio, au avut un aport la zona de creație. Atunci când arunci o privire la această componență, cu un arsenal de instrumente redutabil, îți este clar, că vei avea parte sonic, de un regal marca The Flower Kings. Despre ce a intenționat însă artistul, iată un citat care mi se pare elocvent pentru acest material:
”Musically, the aim has been to create a bigger grand epic piece out of 21 songs – so they are all connected with themes that weave in and out – like the way ‘Sgt Peppers’ or ‘The Lamb’ were built on shorter songs, but yet linked. So view it as one mega song or as 21 separate pieces, it is all tailored to be listened to as one piece – like a cinematic 90 minutes long ride.”
Evoluția pieselor de pe album pune la bătaie, un întreg arsenal de teme și semnături acustice: Beatles, Genesis, Queen, Yes, Gentle Giant sau Deep Purple. Alături de acestea, linii armonice de influență orientală, pasaje mai lirice și altele mai în forță, vin să completeze această pleiadă de influențe. Călătoria cinematică de care vorbește Stolt este mai degrabă una acustică ce stimulează la rândul ei evocări ale unei imaginații capabile să-ți ofere antidotul pentru izolare: o călătorie într-o lume cunoscută, într-un univers accesibil, dar nu trivial.
Nu voi face în acest review vreo referire la piesele cele mai bune ale albumului sau alte conotații legate de mesajul textelor. Ele sunt cu siguranță completarea excelentă a unui material sonor de foarte bună calitate, fără timpi morți sau piese de umplutură. Cele 92 de minute ale materialului conțin atât piese mai lungi, cât și unele de legătură, care se succed într-o ordine naturală, provocând un carusel de emoții .
Pentru fanii die hard este un must have. Pentru ascultătorul de prog, familiarizat cu universul The Flower Kings, este cu siguranță o călătorie agreabilă, de anduranță, în care calitatea materialului imprimat, dar și a mixajului, vor asigura doza de răbdare necesară parcurgerii celor 92 de minute.
Comentarii recente