Nu cred să țin minte de câte ori am avut discuții pe diferite grupuri, despre progul polonez, cât de bine și frumos este el reprezentat astăzi și de câte ori am spus că istoria are consecințe, aproape la fel de exacte ca legile fizicii. Ba într-un episod anterior, am tratat opera și activitatea lui Niemen, ca pe una excepțională, ce nu putea eluda atenția Tonomatului ProgNotes.
Cei mai mulți dintre ascultătorii de prog cu ceva fire albe, sunt familiarizați pe deplin cu operele marilor trupe poloneze din anii ‘70. Evident ca SBB este în capul listei, atunci când amintim de ele, însă în lumea progresivului de astăzi, acest nume este undeva departe, pus bine sub praful uitării și doar nostalgicii îl prețuiesc așa cum ar trebui. Evident că putem spune asta cam despre toate trupele prezentate în această rubrică. Doar că de această dată, am ales o altă cale. Faceți vă rog un exercițiu și numiți cel puțin 5 trupe de prog (mai noi) din Polonia. Ați reușit?! Încercați vă rog același exercițiu și cu 5 trupe de prog de la noi. Vedeți vreo diferență?! De aceea mi-am permis să afirm că istoria are consecințe. Și încă unele cuantificabile.
În acest episod o să derulăm puțin istoria acestui nume, peste care personal nu pot să trec. Atunci când am trecut în revistă opera lui Niemen, am pomenit și de SBB, iar atunci când vorbim de SBB, este aproape imposibil să nu pomenești de Niemen. Destinele celor două nume, au fost strâns legate pentru o scurtă perioadă de vreme, din 1971, până în 1973. Membrii Silesian Blues Band / Szukaj Burz Buduj (Search, Break up, Build) – nume sub care mai este cunoscută SBB, au făcut parte în prima fază din supergrupul lui Niemen, urmând apoi o carieră distinctă, atât din punct de vedere al componenței, cât mai ales stilistic. În mod firesc, apropierea de Niemen, a însemnat și apropierea de jazz, de experimental sau de fusion, însă în opera celor de la SBB, veți găsi albume psihedelice, albume cu o tentă de classic rock mai pregnantă și mai puțin supusă experimentalului, cu o influență mai mare din partea progresivului vestic : King Crimson, Pink Floyd, Procol Harum, Cream sau Hendrix, deși din punct de vedere tehnic, au fost atrași si de zona fusion, John McLaughlin, Mahavishnu Orchestra sau chiar de marile nume ale jazzului anilor ‘70 (Charlie Mingus de exemplu). Acesta este și unul dintre motivele pentru care acest supergrup apare mai des pomenit în interviuri la rubrica influențe, decât Niemen.
În formula Jozef Skrzek (clape, sintetizatoare, voce), Apostolis Anthimos (chitară) și Jerzy Petrowski (tobe), în 1974, apare la casa de discuri Polskie Nagrania Muza, albumul de debut, SBB. Un album dens, în care atât latura unor virtuozități tehnice, dar și o atmosferă care oscilează între King Crimson și Niemen, între eclectic și experimental, a atras imediat atenția publicului, dar și organizatorilor de concerte, fiind practic o dragoste la prima ascultare. Referințele citate pentru o mai bună încadrare, nu știrbesc latura de originalitate, prezentă pe întregul album, unde poate doar limitările vremii și vremurilor, l-au privat de un mixaj și o masterizare mai reușite. Piesele (trei la număr) sunt piese foarte lungi, foarte bine articulate, cu multe pasaje originale; cei trei membri, reușesc cu acest album să înlăture multe dintre prejudecățile privitoare la structura standard a unei trupe, trioul reușind să acopere cu o lejeritate dezarmantă toată zona instrumentală.
În 1975, apare Nowy Horyzont, un album care continuă linia albumului de debut într-o direcție ușor mai experimentală, însă într-un registru care diferă tot mai mult de Niemen, pentru ca în 1976 să apară Pamiec, un album mai psihedelic, cu multe ecouri în muzica unor trupe ca Floyd sau Eloy. Activitatea concertistică, este și ea una înfloritoare, trupa concertând atât pe scenele Europei de Est, cât și pe cele occidentale. Pentru a diversifica și mai mult sunetul, vor apela la o nouă gamă de instrumente și vor începe colaborări care vor dura până în zilele noastre, Andrzej Przybielski (trompetă) si Tomasz Szukalski (saxofon și clarinet), cei doi apărând ca și invitați atât pe albumele de studio, cât și în prestațiile live.
În 1977 apare al patrulea material al trupei, Jerzyk, poate cel mai slab din toată discografia, iar în 1978 trupa lansează două albume de studio, SBB – Wolanie O Brzek Szkla și Follow My Dream, primul material care include compoziții în limba engleză. Încurajați de succesul acestui album, în 1979, apare albumul Welcome, un material extrem de îndrăgit de fani, dar mai puțin apreciat de critici din motiv că ar prezenta prea multe elemente psihedelice, și classic rock, unele dintre ele depășite din punct de vedere stilistic. Personal, nu l-am perceput niciun album perimat, nici depășit de vreme, fiind unul dintre preferatele mele de la această trupă.
În 1980, apare și ultimul dintre albumele de studio ale trupei, in formula originală, Memento z Banalnym Tryptykiem, înainte ca regimul politic din Polonia să impună legea marțială și trupa să se desființeze. Albumul este considerat de mulți dintre fanii SBB, cel mai matur și cel mai bine structurat, el beneficiind și de multe elemente de simfonic prog.
Încercări de reunire a trupei, se vor realiza în diferite etape după 1990 și în diferite formule, mai multe materiale discografice live fiind lansate cu ocazia acestor reuniuni, iar ca materiale discografice de studio, cred că merită atenția albumele The Rock (2007) și Za Linia Horyzontu (2016).
În 2018, cu ocazia celebrării a 50 de ani de activitate, trupa se va reuni în componența originală, ocazie cu care vor ține o serie de concerte, unde alături pe scenă, vor fi colaboratorii mai vechi sau mai noi, din diferite etape ale existenței SBB. Aceste concerte au fost sold out la câteva ore după apariția programului pe rețelele de socializare. Datorită succesului, suita de concerte a continuat și în 2019.
De curănd, Muza a început reeditarea albumelor acestui supergrup în format vinil și cd, cu o remasterizare extrem de fină, fapt care face ca toată discografia lor să fie relativ ușor disponibilă celor interesați. Calitatea repressurilor, este după părerea mea superioară materialelor originale, atât prin prisma noii remasterizări (fină și echilibrată), dar și prin prisma faptului că discurile originale sunt fie prea uzate, fie suferă la partea de calitate a sunetului din cauza preselor din Polonia anilor ‘70.
Pentru orice împătimit al progresivului polonez de astăzi, dar nu numai, mai ales din zona art prog / eclectic prog, SBB rămâne un reper de neratat, și personal va încurajez să parcurgeți întreaga discografie, pentru că veți fi surprinși de calitatea interpretării și compoziției acestui mare nume.
Comentarii recente