Despre felul în care percepem astăzi evoluția unor scene în care se manifestă revirimentul scenei prog, se poate spune că acest proces ține mai degrabă de o afinitate subiectivă și mai puțin de una analitică. Percepția asupra unor elemente specifice anumitor zone geografice și mai ales asupra elementelor particulare se face mai mult în urma unor experiențe personale (concerte, background personal, șamd). Ne bucurăm astăzi de un număr în creștere de trupe care sunt dispuse să dărâme bariere și să unească granițe care nu au fost încă trecute. In episoadele trecute, analizam puțin zona scandinavă cu al ei specific și concluzia mea era că nimic nu ar fi putut fi astăzi posibil fără o scena solidă în trecut. Este de fapt un principiu care este valabil pentru toate scenele vest europene la care ne uităm astăzi cu atâta admirație. Este și cazul scenei olandeze despre care o să încerc astăzi să vă spun câteva cuvinte.
Deși am putea să ne imaginăm că această scenă a fost mai degrabă una pur decorativă, ei bine … nimic nu ar fi mai fals. Deși numărul trupelor de primă mână nu este unul comparabil cu cel din UK sau Italia de exemplu, au existat trupe foarte solide și extrem de apreciate la nivel internațional încă de la sfârșitul anilor ‘60. Însă aș insista asupra unui aspect care mi s-a revelat în timp și care cred că este principala caracteristică a acestei zone a Europei. Olanda are una dintre cele mai active și bine formate comunități de “consumatori” de progresiv, unele dintre cele mai longevive festivaluri de prog, unele dintre cele mai bune scene (mă refer aici la locațiile închise unde se pot desfășura concerte live) și una dintre cele mai solide publicații online dedicate exclusiv scenei prog : dprp.net. Nu e de mirare că unele dintre cele mai râvnite evenimente live sunt ținute acolo, iar multitudinea și diversitatea lor este adeseori motiv de visare sau de invidie mioritică.
Însă istoria rockului în general, consemnează începuturile acestui gen încă din anii ‘50, când trupe ca The Tielman Brothers sau Blue Diamonds cântau la chitară compoziții proprii, propunând publicului o versiune de rock’n roll, când acesta nu era nici pe departe mainstream iar faima unor The Beatles sau Elvis Presley nu ajunsese sa facă valuri. Generația anilor ‘60 a prins o lume în plin avânt, eliberată de proaspăta povară a două războaie mondiale și intransigentă cu orice ar fi putut avea legătură cu acest subiect. Dacă mișcarea hippie din State a fost copilul rebel al anilor 60, producând în acest fel și unul dintre cele mai frumoase și memorabile evenimente din toate timpurile, Woodstock, în Olanda, o mișcare similară, dar mai puțin conflictuală și mult mai anonimă, a pus bazele unuia dintre cele mai mari festivaluri de rock din Europa .
Accederea la media (radio și televiziune), dar și apariția unor nume mari nu a lăsat indiferent publicul olandez, iar trupe precum The Outsiders (prima trupă de prog psihedelic olandeză), Shoking Blue sau Earth & Fire nu au fost decât o consecință firească la acest interes al publicului încă din anii ‘60. Efervescența cu care Progul a luat amploare și a arătat că se poate, a creat cadrul perfect pentru apariția primelor nume mari cunoscute și pe la noi : Focus, Finch, Supersister, Trace sau Kayak. Deși Focus este cea mai cunoscută dintre aceste titulaturi, cu o discografie bogată și longevivă, fiecare dintre celelalte trupe amintite sunt impresionante din punctul de vedere al compozițiilor și al faptului că au reușit să își găsească un teritoriu propriu, diferit de al celorlalte și extrem de îndrăzneț. Dacă unele au fost mai conservatoare cu al lor stil (Focus și Kayak), Finch, Supersister și Trace au inovat mai mereu, având dese schimbări de direcție și chiar de stil, granița jazz-ului fiind uneori una pur orientativă. Asupra discografiei și activității Focus, ne vom îndrepta atenția într-un episod următor, însă voi aduce aici în discuție, câteva dintre albumele care mi se par importante din activitatea celorlalte trupe amintite mai sus.
De la Kayak primele trei albume, See See The Sun (1973), Kayak (1974) si Royal Bed Bouncer (1975), Glory of The Inner Force (1975), Beyond Expression (1976), Galleons Of Passion (1976) de la Finch, Present From Nancy (1970), To The Highest Bidder (1971) sau Iskander (1973) de la Supersister, Trace (1974), Birds (1975), The White Ladies (1976) ale celor de la Trace, pot oferi o imagine foarte bună a rafinamentului, spiritului inovator și diversității Progului olandez. Sunt genul de albume care nu doar că îți stimulează apetitul ascultătorului pentru a căuta mai mult, dar oferă și o bază artistică solidă trupelor de la mijlocul anilor 80 sau începutul anilor 90, până în prezent.
Dacă Anouk, Within Temptation sau Epica, aduceau succesul unor trupe cu voci feminine în arealul rockului, anumite influențe progresive fiind mai degrabă niște tușe, trupe ca Ayreon, Day Six, Lesoir sau The Gathering au dus mai departe și au rafinat moștenirea progresivului în direcții neconvenționale și actuale.
Fie că vorbim de progresivul anilor ‘70 sau de cel actual, scena prog olandeză va fi mereu una ofertantă, din care ascultătorul să poată alege după preferințe, sonoritățile pe care le consideră mai apropiate sufletului. Iar dacă aveți posibilitatea să mergeți la un concert live, nu ezitați; veți avea parte de una dintre cele mai profesioniste echipe de sunetiști, iar artiștii, olandezi sau nu, știu bine că publicul de acolo este unul exigent, motiv pentru care, pun în scenă unele dintre cele mai bune performanțe artistice.
Comentarii recente