În episodul trecut am pășit cu pași timizi pe tărâmurile nordice ale Progului. Un început complet atipic pentru ce ne obișnuiește astăzi mama Scandinavie. Așa că m-am gândit să mergem puțin înapoi în timp de la cei mai noi la cei mai vechi, punctând unele dintre reperele cele mai importante ale fiecărei perioade.
Scena progresivului de astăzi din Suedia sau Finlanda (ne vom referi aici doar la cele două, deși poate nici Norvegia nu ar trebui neglijată, însă poate o vom trata într-un episod separat, având în vedere un anumit specific, ușor diferit de zona scandinavă), este una extrem de diversă ca și exprimare stilistică, abordare live sau stiluri abordate. Evident, marea majoritate a trupelor deja consacrate au o legătură mai strânsă cu zona de metal, motiv pentru care progresive metalul este la el acasă. Asta evident, nu exclude deloc și trupe dintr-o altă zonă stilistică sau le diminuează în vreun fel acestora meritele.
Dar să vedem de unde a început totul și care au fost în linii mari, pașii pe care progresivul din peninsula i-a făcut de-a lungul vremii. Dacă pe scena prog finlandeză Wigwam dădeau tonul în 1969 cu al lor Hard’n Horny, lor li s-au alaturat, într-o notă aș zice chiar mai apropiată de spiritul folk finlandez Piirpauke în 1974, sau Tabula Rasa în 1972. Fie că vorbim de nota unor elemente folk, Canterbury, art prog, avant-garde sau fusion, aceste trupe au adus elemente distincte prezente pe scena din UK sau Germania, influențele lor fiind evident date de scena progresivului european, dar și cu puternice ecouri din muzica lui Zappa. In Suedia, trupe ca Samla Mammas Manna (1970), Älgarnas Trädgård (1968), Kaipa (1973) sau Kvartetten som Sprängde (1973), au îmbogățit scena prog cu elemente originale și au adus în prim plan acea atmosfera specifică, atât de apreciată astăzi. Trupe cu membri virtuoși, hotărâte să exploreze noi bariere artistice de la un album la altul, capabile de subtilități savuroase, umor și o conexiune aparte cu lumea literară, au făcut din peisajul progresivul scandinav un brand și l-au diferențiat de cel din UK, Germania, Franța, Italia sau Statele Unite. Deși mai efervescentă și mai bogată în nume de primă mână, decât vecinii finlandezi, scena suedeză s-a inspirat adesea din zona folclorului, mitologiei dar și din acea sensibilitate specific finlandeză pentru natură. Temele abordate au fost tratate într-o manieră originală și cât se poate de specifică, însă anumite sonorități sunt oarecum similare iar ca tonalități generale imprimă ascultătorului imediat amprenta zonală.
Printre albumele de primă mână din această perioadă aș aminti doar câte unul pentru a vă stârni curiozitatea (și de ce nu apetitul?!) de la fiecare; Piirpauke 2 (1976) este un album excelent cu multe elemente folk, Being (1974) de la Wigwam – un album concept, dens, excelent ca și calitate a interpretării, Ekkedien tanssi de la Tabula Rasa (1976). De la suedezi aș zice că Maltid (1973) de la Samla Mammas Manna este o capodoperă avant garde care se poate oricând măsura cu albumele titrate ale vremii, Kattvals de la Kvartetten som Sprangde vă propune un psihedelic simfonic marcă suedeză, iar Framtiden är ett Svävande Skepp, Förankrat i Forntiden vă propune un psihedelic experimental în variantă nordică.
Revirimentul progresivului din anii 90, s-a suprapus peste un adevărat fenomen de reinventare a sonorităților metal. Trupele scandinave de death metal, viking metal sau simfonic metal au dominat ani buni scena anilor ‘90, iar o întrepătrundere de stiluri și genuri evident că nu a fost decât o consecință firească și un efect cu impact imediat asupra publicului. În același timp, va apare un nou val de nume, unele dintre ele dovedindu-se monumente de longevitate. Este așadar important să înțelegem acest context, în care progresivul nu a putut rămâne în afara zonei metal și nici metalul nu a putut să cunoască o altă evoluție decât rafinamentul progresivului. Asta nu înseamnă că sonoritățile de art prog rock au fost abandonate, ba dimpotrivă aș spune, au revenit cu un aer mai proaspăt și mai actual, mai evoluate în pas cu vremurile și cu noile cerințe.
Printre trupele apărute la începutul anilor ‘90, amintesc aici Opeth (1989), Anekdoten (1990), Anglagard (1991), Katatonia (1991), Pain Of Salvation (1991), The Flower Kings (1993) Siena Root (1997), sau A.C.T. (1999) în Suedia, Yup (1987), Stratovarius (1984), Crimson Lotus (1997), sau Jeavestone (1999) în Finlanda, sunt câteva dintre trupele de progresiv care au modelat spațiul scandinav în anii următori. Cred că merită aduse în discuție aici și câteva nume din zona metalului, care deși au avut alte preocupări de ordin stilistic, au evoluat în timp către compoziții pe care astăzi le catalogăm ca fiind în aria progresivului: Therion cu Theli / Vovin și ale lor sonorități simfonice suprapuse peste un registru metal și condimentat cu texte din mitologie care includ teme din ocultism, magie și tradiții străvechi suedeze, Dark Tranquillity cu The Gallery– un death metal melodic cu multe influențe de progresiv, cu teme din actualitatea imediată, Tiamat cu al lor Wildhoney – o introspecție gotic psihedelică în cheie metal și Amorphis cu al lor Elegy, o colecție de texte finlandeze în interpretare folk metal cu elemente de death metal, Nightwish cu Once în simfonic metal captivant sau Wintersun cu al lor Time.
Acest prim val de trupe de la sfârșitul anilor 80, începutul anilor 90, dar și evoluția ulterioară a genurilor de metal și a scenei progresivului de la nivel mondial, cu o expunere mai mare decât oricând în festivaluri de anvergură în toate colțurile lumii, vor crea semințele dezvoltării unui curent artistic în care limitele sunt forțate și în care iubitorul de prog este răsfățat în permanență de apariții noi și surprinzătoare.
Scena scandinavă de astăzi, de o diversitate care concurează puternic trupele din UK și State, are avantajul de a se situa la confluența unor amestecuri de genuri foarte apreciate de public dar și un pedigree cu un istoric aparte și o dezvoltare naturală. Aceste repere din acest episod sunt departe de a acoperi întreaga listă din arealul scandinav. Pentru câteva dintre ele, vor exista episoade distincte, pentru că aportul lor la ceea ce înseamnă scena de astăzi este unul esențial. Lecția scandinavă este una cât se poate de serioasă : nu există viitor decât în măsura în care există trecut și nu există perspectiva unor abordări noi și apetisante fără un background solid. Pentru numele care bat astăzi la porțile afirmării, veți putea citi în recenziile Prog Notes la apariția noilor materiale. Cât despre cele deja consacrate, nu există decât o singură rețetă : butonul de refresh al playlistului care să le aducă mereu mai aproape.
Comentarii recente