Sunt multe trupe mari despre care istoria Progului nu consemnează pagini de glorie așa cum ar fi meritat. Însă există câteva, printre care și cea de astăzi, care dincolo de evoluția lor artistică, au lăsat în urmă o moștenire pe care nu puține trupe s-au sfiit ulterior să o ducă mai departe. Este și unul dintre cele mai longevive nume din istorie. Pentru cei mai mulți dintre cei care totuși au ascultat-o și o îndrăgesc, Soft Machine, pentru cei carcotași … The Soft Machine. Numele trupei a fost inspirat din romanul lui William Burroughs – The Soft Machine, apărut în 1961, un roman scris la persoana a III-a, deși este unul cât se poate de autobiografic; the soft machine e o metaforă a corpului uman, unul analizat prin perspectiva felului în care poate fi controlat și modelat de factorii externi. În cazul de față … abuzul de droguri, despre care autorul a avut curajul să scrie după ce a abandonat acest viciu. Romanul prezintă povestea unui agent secret cu abilități speciale, care poate transforma alte corpuri sau se poate metamorfoza grație unor tehnologii avansate și care călătorește în timp pentru a lupta împotriva unor preoți mayasi care controlau sclavii cu ajutorul unor benzi magnetice, prin intermediul sunetelor. Agentul reușește să se infiltreze în rândul sclavilor și să le modifice acestora mesajul înregistrat : “omorâți preoții și ardeți cărțile”. Dacă această distopie vi se pare un punct de plecare interesant, încercați și cartea.
Trupa Soft Machine s-a format în 1966! în Canterbury și a avut ca și formulă de start, următoarea componență: Robert Wyatt (tobe, voce), Kevin Ayers (bas, chitară, voce), Daevid Allen (chitară) și Mike Ratledge (clape). Debutul lor s-a consemnat în 1967, odată cu lansarea primului single “Love Makes Sweet Music” și a fost dublat de o prezență constantă în barurile underground ale Londrei : UFO, Speakeasy Club, Middle Earth. Prestația și entuziasmul lor au dus și la concerte în Olanda, Germania sau riviera franceză. Cu aceasta ocazie, își vor câștiga un grup inimos de fani în Franța. La întoarcerea în UK, lui Allen (australian) i s-a refuzat dreptul de a intra în UK, motiv pentru care se întoarce în Paris și peste puțină vreme, va pune bazele unui alt mare supergrup, Gong.
Pentru a reface formula de cvartet, îl vor coopta pe Andy Summers pentru chitară. Datorită aceluiași management, trupa cântă alături de Jimi Hendrix în turneul acestuia in US și înregistrează în 1968 la New York, albumul de debut self titled, Soft Machine. După acest turneu, Summers este concediat, iar trupa cunoaște prima dezmembrare pentru o perioadă scurtă de timp, membrii ei, dedicându-se unor proiecte solo.
În decembrie 1968, din cauza unor clauze contractuale, trupa se reformează în formula Hugh Hopper (bas)-Wyatt – Rutledge și vor înregistra la începutul lui 1969 cel de-al doilea material Volume Two. Spre deosebire de albumul de debut, trupa va marca începând cu acest material discografic o nouă etapă artistică, migrarea spre zona fusion cu multe elemente de jazz. În 1970, este cooptat saxofonistul Elton Dean, albumul Third fiind unul foarte apreciat de public și critici deopotrivă. De altfel, acest album înregistrează o premieră, fiind primul album care primește reeditare în US timp de 10 ani consecutivi. Zona de improvizație și felul în care este conceput albumul (cu câte o piesă pe fiecare parte de disc) vor atrage ca un magnet nume din aria jazz-ului pentru colaborarea pe albumul următor, Fourth, apărut în 1971. Acest album însă va marca și despărțirea de Wyatt, acesta formând Matching Mole în a doua parte a anului, iar Soft Machine urmându-și saga alături de Phil Howard.
Alături de acesta, vor concerta asiduu în 1971 și vor edita un nou material în 1972 – Fifth. Desele dispute avute asupra viziunii trupei, vor aduce imediat după lansare, plecarea lui Howard și Dean, fiind înlocuiți de John Marshall (tobe) si Karl Jenkins (clape). Background-ul acestora în Ian Carr’s Nucleus, versatilitatea lor în compozițiile de jazz, au dus mai departe tenta de jazz a trupei. Six apărut în 1973 este practic o explozie de virtuozitate și improvizație; toate acestea însă, vor cunoaște și o nouă zonă de rafinament artistic, extrem de apreciat de publicul de fusion. Și după acest album, Hopper va fi înlocuit de un alt ex membru Nucleus, Roy Babbington. Aceasta schimbare de componentă, va fi dublată și de una a schimbării casei de discuri, Harvest fiind destinația preferată. Pentru albumul apărut în 1974 – Seven, trupa nu va apela la nume din afară și vor rafina si mai mult zona de improvizație spre care s-au aventurat. În 1975, pentru albumul Bundles, va fi invitat ca și guest, Allan Holdsworth, iar aportul său, va face ca acest album sa revină mai mult spre rock decât precedentele. Este un album în care experiența de a combina într-un mod fericit rock-ul și jazz-ul, dar și rafinamentul elementelor de compoziție, surprind ascultătorul cu o nouă versiune stilistică. Pentru cei mai puțin atrași de zona fusion, probabil acest album va fi preferatul, având în vedere latura puternică de prog rock. Păstrând cumva rețeta acestui album, cu vânzări foarte bune, pentru albumul Softs din 1976, îl vor alege pe John Etheridge ca și chitarist.
Anul 1977 a consemnat și ultima plecare a unui membru fondator, Ratledge părăsind trupa; aceasta va mai susține câteva concerte, iar la începutul lui 1978 va fi consemnată o a doua dezmembrare, una care va dura până în 2015. În formula John Eldridge, John Marshall, Roy Babbington și Theo Travis, Soft Machine Legacy vor susține câteva turnee, iar în 2018, vor lansa albumul Hidden Details, urmat de albumul aniversar live – The Baked Potato în 2019. Tot în 2019, Universal includea Soft Machine pe lista artiștilor a căror înregistrări inițiale au ars în incendiul din 2008.
Dincolo de trecutul presărat cu numeroase plecări, avem un nume care prin direcțiile stilistice abordate a influențat enorm scena de rock progresiv / fusion. Gong, Brand X, The Tangent, Nucleus, Soft Works, Soft Bounds, Soft Mountain, The Wilde Flowers, sunt toate proiecte de fusion de prima mână unde veți putea simți amprenta inconfundabilă Soft Machine. Dincolo de aceste nume, numeroase alte proiecte din aria progului au împrumutat parțial idei și teme, le-au dezvoltat într-o manieră proprie și au recunoscut, mai devreme sau mai târziu această influență. Pentru cei care nu au avut încă ocazia să asculte această trupă, cred că e momentul. Puteți începe cu Bundles și dacă vă prinde, continuați cu seria Volume Two-Six. Parcurgerea discografiei album cu album vă va oferi o perspectivă a progresului acestui supergrup si a modului în care, schimbările de componență au dictat o anumită patină stilistică.
Fusionul va ramane o piatră de încercare pentru mulți fani de prog. Însă pentru cei care acum încearcă jazz-ul și vibrează la ale lui finețuri, aceasta trupă este un nume care ar trebui ascultat măcar o dată. Pentru cei care fusionul e un mod de a fi, e doar o readucere aminte și o incursiune într-un univers familiar și totuși surprinzător cu fiecare ascultare.
Comentarii recente