Asistăm astăzi la o ascensiune a trupelor cu voci feminine; indiferent de genul abordat, de la cele mai pop, până la metalele grele, vocile feminine au astăzi, parcă mai mult decât niciodată, un farmec aparte, iar trupele au înțeles asta și folosesc acest atuu, ca pe ceva ce se dorește într-un alt spectru decât cel convențional. Însă au existat în istoria Progului câteva trupe și în anii ‘70 care au folosit vocile feminine pentru a se face remarcate și pentru a aduce un plus de originalitate. Una dintre aceste trupe, este Renaissance.
Începuturile trupei datează din 1969, cand Keith Relf și Jim McCarty, au decis să părăsească Yardbirds și să se îndrepte spre zona prog. O zonă cu multe influențe folk, muzică simfonică, jazz si rock. Formula originală a fost: Keith Relf (chitară și voce), Jim McCarty (tobe), John Hawken (claviaturi), Louis Cennamo (bas) și Jane Relf (voce); în această formulă, va apare în 1969 albumul Renaissance. Trupa va susține turnee în Belgia, Franța și Regatul Unit, iar în 1970, vor avea parte de un turneu în Statele Unite, unde însă nu vor avea succesul scontat, mulți dintre fanii Yardbirds fiind dezamăgiți de noua direcție și noile sonorități.
Astfel că, la mijlocul anilor 70, trupa se va dizolva pentru prima dată, reformarea urmând a se petrece un an mai târziu. În mod surprinzător, fiecare dintre membrii inițiali, va alege un alt drum, iar reîncarnarea trupei se va face cu o componență complet nouă : Annie Haslam (voce), John Tout (claviaturi), Michael Dunford (chitară / voce), Jon Camp (bas), Terry Sullivan (tobe). În această nouă componență, va apare în 1971 albumul Illusion. Tot în această perioadă, începe colaborarea cu poeta Betty Thacher Newsinger, care împreună cu Dunford, vor elabora în decursul unei decade, texte din ce în ce mai sofisticate și mai complexe, făcând din lirica Renaissance un landmark pentru muzica Prog. Calitățile vocale ale lui Annie, compozitiile elaborate marca Dunford cu largă inspirație din marii clasici, dar și execuțiile la tobe extrem de fine, cu aromă de bop / post bop (stiluri de jazz specifice anilor ’60-‘70), vor aduce începând cu 1972, când apare Prologue, succesul mult așteptat. Prologue este genul de album care a schimbat regulile jocului, fiind în același timp, genul de album care a iscat multe controverse în lumea criticii vremii: unii l-au considerat genial, apreciind naturalețea acestor elemente de simfonic combinat cu folk și rock, alții, mai conservatori, l-au catalogat ca un album obscur, pentru un stil care nu are orizonturi.
Următoarele albume, Ashes Are Burning (1973) și Turn Off The Cards (1974), au marcat trecerea la o etapă de creație și mai complexă, cu aranjamente foarte sofisticate și cu texte ale căror teme alternează între realitate și mit. Albumul Scheherazade and Other Stories, apărut în 1975, va aduce grupului o recunoaștere la unison (poate doar în UK au rămas într-un con de umbră) și un grup de fani extrem de solid pe coasta de Est a Statelor Unite. Turneele din Europa au fost sold out, iar confirmarea supremă, a venit atunci când împreună cu Filarmonica de stat din New York, au susținut 3 concerte consecutive la Carnegie Hall cu casa închisă.
În 1977, va apare Novella, iar în 1978 A Song For All Seasons, urmând ca în 1979 să apară albumul Azure D’Or, unul cu care sound-ul tipic Renaissance va fi abandonat spre un sound cu multe influențe electro, ba chiar spre o tendință pop. Următoarea etapă va consemna creații care nu vor mai cunoaște sclipirea perioadei anilor ‘70 și doar anumite evenimente live sau dispariția unora dintre membrii importanți vor mai atrage atenția asupra acestei trupe. În 2014, este consemnată ultima apariție a unui material de studio, Symphony of Light, un fel de album tribut adus perioadei de glorie, și un omagiu celor dispăruți : Betty Thacher (2011), Michael Dunford (2012 – hemoragie cerebrală) și John Tout (incapacitate pulmonară).
Dincolo de istoria lor presărată, ca în cazul multor altor trupe de prog cu dese schimbări de componență sau de direcții stilistice, iar uneori chiar cu destrămări, rămâne o discografie bogată și variată, din care, albumele înregistrate în perioada 1971-1978, rămân repere ale unui univers care stârnește și astăzi, la mai bine de 50 de ani, nostalgii și controverse.
Dacă ar fi sa mă limitez la trei albume importante (deși personal consider că niciunul dintre cele din perioada menționată nu poate fi ignorat), aș alege Prologue, Scheherazade and Other Stories și A Song For All Seasons. Sunt albume extrem de solide și care sunt o plăcere de la un capăt la altul, cu o varietate de teme muzicale și cu o interpretare de top.
Dacă vocea caldă a Anniei, sau teme din muzica lui Ravel adaptate universului rock, sau poate simplitatea folkului cu-ale lui versuri v-au făcut pentru câteva ore să visați, atunci consider că rememorarea acestui nume mare nu a fost în zadar. Ca de fiecare dată, alegerile ne aparțin. La fel și gradul de curiozitate.
Audiție plăcută!
Comentarii recente