Există multe elemente pe care progul le-a adus împreună, le-a naturalizat și le-a dat o nouă identitate. Aproape că nu te poți gândi la o combinație pe care să nu o poți localiza în peisajul anilor ‘70. Și totuși, numeroase nume, după cum am văzut până la episodul de astăzi, au căzut în uitare sau chiar dizgrația generațiilor de astăzi. Nu pot însă să găsesc multe trupe care au căzut mai nedrept în uitare decât numele asupra căruia ne îndreptăm atenția astăzi. Și dacă lăsăm deoparte precauțiile și generalitățile, o să vă zic așa : este prog, este flamenco, este la fel de apetisantă ca un Jethro Tull pe steroizi, are doar trei albume, din care n-aș ști să-l aleg pe cel mai bun. Tocmai pentru că Jethro Tull a ajuns un stâlp al lumii progului, nu pot înțelege cum această trupă a rămas atat de necunoscută până astăzi. Doamnelor, domnișoarelor și domnilor … Carmen. Intrarea în scenă vă rog pe niște castaniete asociind ritmuri de rock și linii melodice care l-ar putea emoționa și pe Segovia.
Totul a început în 1970 în Los Angeles, la inițiativa lui David Clark Allen, un împătimit al flamenco-ului dar și al prog rockului care câștiga tot mai mult teren și în State. Acestui talentat chitarist i se va adăuga încă un element de originalitate: Angela Allen, o soră foarte talentată, pasionată de claviaturi, castaniete și de dansurile spaniole. Vocalul Roberto Amaral, bateristul Paul Fenton și basistul John Glascock completează acest senzațional cvintet. Despre numele basistului, probabil ați mai auzit din lumea Jethro Tull, fiind pentru trei ani, între 1976 și 1979, până la tragica și prematura sa dispariție, basistul celebrilor englezi.
Discografia acestei trupe, include trei albume de studio : Fandangos In Space (1973), Dancing On A Cold Wind (1974) si The Gypsies (1975). Influențele Led Zeppelin, Yes sau Genesis pot fi întrezărite pe albumul de debut, alături de omniprezentele influențe folclorice spaniole. Tehnica aparte, viziunea complet diferită de ce s-a realizat până la ei și un mix impresionant de forță și sensibilitate fac din compozițiile acestei trupe niște repere pentru mult mai târziile albume scoase de Al Di Meola – Elegant Gypsy (1977) sau Splendid Hotel (1980), bazate pe același cocktail de rock și flamenco cu elemente de prog. Asistați la primele albume de producătorul Tony Visconti, trupa va reuși să imprime materialele la un standard foarte ridicat pentru vremurile respective in UK (nimeni in US asumându-și acest “risc”) și să susțină turnee alături de Santana, Rush, ELO sau Jethro Tull.
Prezența lor scenică se pare că a fost o încântare și o revelație pentru marile nume ale momentului, fapt confirmat și de mult așteptatul și pregătitul turneu alături de The Rolling Stones. Însă, destinul a vrut altfel: un accident cumplit al bateristului, urmat de plecarea intempestivă a producătorului Visconti și a managerului de turnee Brian, cu banii trupei, au îngenuncheat trupa, momentul fiind pierdut, scena prog începându-și declinul sub presiunea punkului și popului. Cele trei albume, au cunoscut și o altă nedreptate, fiind reeditate abia în 2006, fapt care le-a făcut pe cât de dorite și căutate de colecționari, pe atât de obscure pentru publicul larg.
Vă spuneam că îmi este absolut imposibil să aleg între cele trei realizări de studiou, deși ele sunt extrem de diferite ca și exprimare artistică. De asemenea, mă gândesc cât de puține sunt trupele cu un album de debut atât de solid și cât de exclusivist este cercul celor cu 3 albume foarte bune consecutive. O să vă spun că toate merită în egală măsură și că meritau infinit mai multă atenție decât cea de care s-au bucurat în scurta lor existență. Fandangos In Space este un album care te cucereste de la prima piesă până la ultima. Este plin de viață și propune ascultătorului o doză impresionantă de buna dispoziție. Ba o să vă mai spun ceva : piesa Sailor Song este izbitor de asemănătoare cu una din piesele celor de la System Of A Down – pentru a avea și un reper mai actual. Ascultati-o și ziceți-mi dacă am avut dreptate. Cam atât de tonici sunt trupetii ăștia.
Vă invit așadar la o nouă incursiune, într-un univers inedit pentru vremurile în care a fost creat, o repriză de audiții cu o trupă la fel de senzuală ca și aerul unei seri spaniole, în care valurile mării se topesc în ritmuri de castaniete și acorduri de flamenco.
Evitați comoditatea sau prejudecata în încercarea de a vă face singuri un bine pe termen lung. Carmen sunt orice dar nu o trupă de buzunar care să merite atâta uitare.
Dig deep, dig harder, dig responsibly!
Comentarii recente