Novena “Eleventh Hour”
Țară: UK
Gen: Rock/Metal Progresiv
Casă de discuri: Frontiers Music
Dată de lansare: 6 Martie
Vă era dor de vocea lui Ross Jennings? Nicio problemă, îl puteți auzi pe un nou material, într-o formulă complet diferită. Novena s-au înființat în 2013, iar 3 ani mai târziu au lansat EP-ul „Secondary Genesis”. 3 este o cifră magică aparent, pentru că tot atâta timp au lucrat Ross Jennings și Gareth Mason (voce), Harrison White (chitară & clape), Dan Thornton (chitară), Moat Lowe (bass) și Cameron Spence (tobe) la albumul lansat în martie, „Eleventh Hour”.
Materialul discografic nu se depărtează de genul principal abordat de Haken, dar, poate și prin pisma faptului că media de vârstă a grupului este mai mică, muzica are un aer mai tineresc. College prog rock-ul aș spune că ne întâmpină încă de pe prima melodie de promovare, Disconnected, care se remarcă prin armonii vocale și un instrumental catchy și înălțător.
Cea de-a doua melodie, Indestructible, debutează cu un pasaj melodic realizat la clape, dar, așa cum o spune și numele, melodia continuă într-o notă heavy și plină de disonanțe, cu voci guturale ocazionale, dar și o partitură pentru percuție bogată și executată excelent de Spence Cameron.
Sun Dance este al treilea single lansat și cel mai comercial în sensul bun al cuvântului, în opinia mea. Este heavy și catchy, dar în același timp se remarcă prin linia de bass construită de Moat Lowe și prin elementele latine presărate de-a lungul său. Cu Sun Dance pare că Novena dorește să schimbe noțiunea muzicii prog-rock, imaginați-vă doar efectul avut de albumul „Eleventh Hour” în întregime.
NOVENA online:
https://www.novenaband.uk/
https://www.facebook.com/novenabanduk/
Anubis “Homeless”
Țară: Australia
Gen: Rock Progresiv
Dată de lansare: 10 Martie
„Frați” cu australienii de la Voyager, Anubis s-au format puțin mai târzior, în anul 2004. De atunci și-au construit o reputație din a lansa albume conceptuale cinematografice și expresive. Au început cu „23053” (2009) și „A Tower of Silence” (2011), au atras atenția cu „Hitchhiking to Byzantium” (2014) și au continuat cu „The Second Hand” (2017), la realizarea căruia au folosit multe amplificatoare și instrumentele vintage, și cu „Different Stories”( 2018).
La doi ani depărtare, trupa revine cu o muzică intensă și vibrantă și un sound cât se poate de contemporan, toate cuprinse într-un nou material, sub numele de „Homeless”. Anubis continuă să folosească și aici elementele de neo-prog întâlnite de-a lungul discografiei, însă pe „Homeless” totul este mult mai simplificat: de la sound la lungimea bucăților muzicale, iar aceste aspecte pot fi remarcate încă din cele 3 piese de promovare: Home, White Ashes și Sirens.
Coincidență sau nu cu situația actuală, titlul primei piese promovate este Home și vorbește despre dorul de casă și de oameni, iar oricine o ascultă acum, în perioada de carantină, poate reflecta asupra atmosferei descrise și a versurilor: „ Home/ Can we find our way back home?/ Home/ I don’t want to be alone”. Home amintește de albumul Please Come Home al proiectului Lonely Robot și abundă în egală măsură cu White Ashes de sensibilitatea muzicii pop.
Piesa White Ashes se îndreaptă către influențe de rock clasic, mai degrabă decât prog. Sirens este mai simplă și directă comparativ cu celelalte două piese, însă iese în evidență prin registrul înalt folosit de Robert James Moulding.
ANUBIS online:
https://www.anubismusic.com/
https://www.facebook.com/anubismusic/
Marco Grieco “Nothing Personal”
Țară: Italia
Gen: Rock Progresiv
Dată de lansare: 28 Martie
Pianist, compozitor, scriitor, regizor, cântăreț și multi-instrumentist italian, Marco Grieco este influențat de obișnuitele formații de rock progresiv englez, alături de Bach, Tchaikovsky, Beethoven, Orff, Liszt, Chopin, Debussy, Ennio Morricone, Renato Zero. Opera sa timpurie include o versiune muzicală a piesei „Odissea”, iar în 2009 are loc lansarea primului său album de rock progresiv, intitulat „Il pianeta degli uomini liberi”/ „Lumea oamenilor liberi”.
Talentat și plin de idei, Marco revine anul acesta cu materialul „Nothing Personal”, pentru care a compus toată muzica și a contribuit atât la nivel instrumental, cât și vocal. Câteva melodii care atrag atenția sunt Winter, Eden, Last Chance și Waiting For.
Winter este bucata muzicală în care se regăsește esența albumului și care cumulează majoritatea capacităților artistice ale lui Grieco. Aceasta începe cu un sunet discret de bas și explodează într-o scenă tipică unor trupe precum Yes, Genesis, Pink Floyd. Toată imaginea este flamboiantă, încadrată de sunetul de orgă și chitară.
Marco Grieco afișează mult respect pentru trupele anilor ’70. Un alt exemplu clar este piesa Last Chance care este beneficiază de o deschidere la clape în stilul Genesis, apoi continuă cu un pasaj de cor a la Yes. Waiting For începe tot cu sunete de pian de cameră care se revarsă într-o mare de instrumente prog, conduse adesea de chitară. Corului, la fel de prezent și aici, i se adaugă un monolog interpretat de o voce de copil, și astfel, mai mult ca orice altă piesă, Waiting For dă senzația de coloană sonoră.
MARCO GRIECO online:
http://www.marcogrieco.it/
https://www.facebook.com/MarcoGriecoProg/
Pure Reason Revolution “Eupnea”
Țară: UK
Gen: Rock Progresiv/ Alternativ
Casă de discuri: InsideOut Music
Dată de lansare: 3 Aprilie
Asemeni Port Noir, Pure Reason Revolution, o trupă britanică formată în 2003, au suferit o transformare remarcabilă. Totul a început cu seducătorul și răvășitorul „The Dark Third” (2006), care împreună cu „Tales for the Brave” (2005) conțin unele dintre cele mai bune compoziții de psychedelic și heavy prog. Forța muzicii lor consta în patru aspecte: utilizarea eficientă a vocaliștilor – bărbat și femeie; utilizarea muzicii electronice pentru a crea atmosferă; folosirea efectelor de delay și reverb specifice Pink Floyd și introducerea sunetului greu de chitară și a riff-urilor când necesar.
Apoi liniștea și clinchetul de chitară post-rock regăsite pe „The Dark Third” au făcut loc elementelor pop, electronice și de alternativ de pe următoarele materiale, „Amor Vincit Omnia” (2009) și „Hammer and Anvil” (2010). A fost o călătorie experimentală interesantă, dar mă bucur că PPR s-au întors în final la sound-ul mai prog de pe „Eupnea”, primul album lansat în ultima decadă.
În primul rând, Eupnea este mult mai pătrunzător și direct comparativ cu toate materialele de studio de până în prezent. Chiar de la primul single, Silent Genesis, sunetul este tăios și plin de trepidații, însă chitara post-rock pare că s-a întors. Pe New Obsession reîntâlnim duetul vocal dintre Joe și Chloe, ce oferă armonii vocale și reminescențe Anathema, în timp ce, Ghosts & Typoons amintește de vocea și stilul Smashing Pumpkins, o odă evidentă adusă genului alternativ al anilor 90.
Pure Reason Revolution a renăscut stilistic odată cu Eupnea, însă meritul se împarte între sound-ul direct și modern ales de trupă și influențe precum ritmul domol ca cel al albumului „A Momentary Lapse of Reason” de la Pink Floyd, tonurile și aranjamentele imaculate marca Porcupine Tree, precum și procesul creativ desfășurat în mod natural și al caracterului culminant al unora dintre cele mai bune lucrări ale The Pineapple Thief.
PRR online:
https://www.facebook.com/purereasonrevolution/
https://www.instagram.com/purereasonrevolution_official/
https://twitter.com/prr_official
Conception “State of Deception”
Țară: Norvegia
Gen: Metal/Rock Progresiv
Dată de lansare: 3 Aprilie
În 1989, când Norvegia era cunoscută cel mai bine pentru trupele de black metal, lua naștere Conception, una dintre primele trupe de metal progresiv norvegian. După o absență de aproape două decenii, Conception își face loc în noul val de prog metalic norvegian, alăturându-se unor trupe precum Leprous, Maraton sau Gazpacho.
Discografia Conception este invers proporțională cu perioada de activitate, adică cuprinzătoare și conține: „The Last Sunset” (1991), „Parallel Minds” (1993), „In Your Multitude” (1995), „Flow” (1997) și „State of Deception”. Ultimul album este îmbibat adânc în influențe hard rock și power metal, iar melodiile de promovare nu fac excepție.
Waywardly Broken este plină de același riff de chitară, care pe lângă caracterul obsedant, are menirea de a acorda mai mult dramatism claviaturii din fundal și de a aduce în față vocea lui Roy Khan care oscilează între timbrul puternic al lui Thomas Vikström (Therion) și cel sensibil al lui Nad Sylvan.
Dacă Waywardly Broken era condusă de un riff repetitiv, By the Blues se remarcă printr-o linie de bass și percuție simple, dar groovy și antrenante. Deși stilul este simplist, Conception demonstrează că perioada de absența a fost bine-meritată și că, de multe ori, mai puțin, înseamnă mai mult.
CONCEPTION online:
https://conceptionmusic.com/
https://www.facebook.com/conceptionmusi2/
https://www.instagram.com/conceptionmusic
Katatonia “City Burials”
Țară: Suedia
Gen: Rock/Metal Progresiv
Casă de discuri: Peaceville Records
Dată de lansare: 24 Aprilie
De-alungul anilor, Katatonia a devenit sinonimă cu un fel de metal progresiv melancolic, însă la începuturile sale, în 1991 membrii trupei erau priviți, alături de Anathema, drept pionierii death/doom-ului. Puterea de adaptare și curajul de a experimenta i-a condus către lansarea EP-ului „Saw you Drown” (1998), apoi către semnarea cu casa de discuri Peaceville, perioada 2010-2017 cu „Dead End Kings” și „A Fall of Hearts” și către lansarea materialului „City Burials”.
„City Burials” prin comparație cu „A Fall of Hearts” nu pare la fel de depresiv, se prezintă mai însuflețit, dar păstrează nota melancolică, specifică Katatonia. „City Burials” este despre reînvierea amintirilor, despre potrivirea bucăților de oglindă spartă și despre ridicarea unui imperiu din cenușă, toate lăsate la mila timpului, să vindece, să repare.
Regele proaspăt încoronat care se luptă cu trecutul ne este prezentat încă din single-urile Behind the Blood și Laquer. Punând cap la cap povestea, aflăm că Behind the Blood este săltăreață, metalică și scăldată în solo-urile de chitară construite de Roger Öjersson. „City Burials” nu uită să reamintească odată cu aceasta de originile heavy metal ale trupei, în timp ce, Lacquer se apleacă către partea electronică pulsantă și întunecată a albumului.
“ Celebrating the abandoned and mourning the destroyed. The city burials.”
KATATONIA online:
http://www.katatonia.com/
https://www.facebook.com/katatonia/
https://www.instagram.com/katatoniaband
https://twitter.com/KatatoniaBand
Comentarii recente