I. Welcome to the New Dimension
Într-o lume foarte îndepărtată, într-un colț de Cale Lactee, pe o planetă nici prea mare, dar nici pitică, oarecum albastră, într-o seară oarecare, un tânăr muzician, A, alerga, sperând ca ideile generoase pe care le avea să poată prinde viață într-un album original și inovator, care să revoluționeze ideea de Operă Rock.
Câteva lungimi de undă și bătăi de aripi mai târziu, într-un univers pe atunci extrinsec, un oarecare M se întorcea liniștit de la cursuri. O săptămână încărcată și perspectiva unor examene îl aduseseră acasă cu pași șovăielnici. Prins între pereții camerei, în care tronau câteva postere și multe discuri, mintea lui încerca din răsputeri să eludeze provocările realității imediate. Își puse un ceai și se împletici instinctiv către raftul cu muzică. Avea nevoie de ceva care să-l poarte departe. Ochii i se plimbau de-a lungul șirului de discuri, nelămuriți, neștiind foarte bine ce să aleagă: ar fi vrut și rock, dar ar fi vrut și puțin prog, de ce nu și puțin jazz. Nu se simțea atras nici de moliciunea folkului, nici de contondența metalului, însă le-ar fi vrut aproape pe amândouă; voia ceva magic, ceva care să-l ajute să evadeze. Mâna i se duse apoi înspre A și scoase din raft, cu un gest robotic, un disc: Into the Electric Castle. “This is the place of no-time and no-space”… “You have a task: to release yourselves from this Web Of Wisdom.” Un zâmbet. Iar gândurile sale s-au pierdut departe în noapte.
În acest răstimp, la o distanță pentru care lumina avea nevoie de o milisecundă întreagă în a o parcurge, dar micile mijloace de locomoție ale celor de pe Terra o traversau în câteva ore bune, R deschidea plin de emoție un pachet venit de peste mări și țări. Conținutul? Același Castel Electric. Emoția lui R venea din mai multe locuri. Crescuse cu Opere Rock precum The Wall sau Jesus Christ Superstar și se bucurase de albumele precedente ale autorului. Acum, avea în sfârșit în mână, pentru prima dată, acest dublu disc al unuia dintre compozitorii săi preferați, cu o distribuție nemaiîntâlnită de el până atunci. Fiorul poveștii, momentele muzicale unice, intervențiile vocale, micile plecăciuni către înaintași, totul s-a legat pentru R în acea seară, în acea cameră mică de bloc est-european.
II. Amazing Flight
Niște ani mai târziu, într-o seara de toamnă, pe străzile unui mic orășel olandez, o mulțime pestriță anima străzile și clocotea, în așteptarea marelui eveniment: întoarcerea către Electric Castle. Magia era deja prezentă, iar scânteia aștepta să se transforme în vâlvătaie. Ceva timp mai târziu, M și R încercau să articuleze un dialog inteligent, după miracolul la care asistaseră. Cuvintele păreau prea puține, iar atmosfera din jurul lor prea efervescentă. Urmau câteva luni până la lansarea materialului înregistrat în acele zile, menit să arate lumii întregi că muzica este un antidot eficient, într-o lume cu reperele răvășite.
Zilele au trecut repede, iar într-o vineri la fel de aleatorie, între alți pereți, la fel de restrictivi, în fața ecranului, ochii lui M au sclipit într-un amestec de nostalgie și fericire. Povestise tuturor prietenilor cât de impresionat a fost cu câteva luni înainte, de Electric Castle Live. Acea categorie a concertelor “once in a lifetime”. Acel entuziasm pe care nu știi cum să-l exprimi în cuvinte, pentru că sublimul și grandiosul nu cunosc grade de comparație. Acum, M era pus față în față cu oglinda propriilor lui sentimente, pășind alături de video-ul acelui eveniment prin The Mirror Maze.
Și pentru R, revederea cu materialul rezultat în urma Electric Castle Live promitea să fie una, din nou, încărcată de emoție. După ce a așternut pe hârtie cum a putut mai bine tot ce a simțit cu ocazia visului împlinit de a vedea pe viu, după 20 ani, spectacolul Castelului Electric, a urmat o lungă așteptare a finalizării mixării și editării materialului capturat.
În alte vremuri, M și R ar fi găsit o cale să retrăiască împreună experiența Castelului. Dar, pe o planetă cuprinsă de panica unei molime, în vremuri desprinse parcă dintr-o operă Ayreon, iată-i pe cei doi, la mijloc de martie 2020, încropind un dialog online, animați de suflul unei experiențe comune.
R: Gata, M? Începem vizionarea? Mor de curiozitate.
M: Gata. Să-i dăm drumul. Uite din nou scena aceea uriașă, cu decoruri impresionante. Pare că te fixează încă de la primul cadru. Am avut o senzatie ciudată, mă simțeam prea mic cu toate in jurul meu atunci la concert.
R: Iată-l pe John De Lancie, naratorul show-ului, cel care pe parcursul întregii seri va lega și dezlega ițele acestei călătorii. Omul are ceva al lui; ceva e în vocea aia, cu dicția sa perfectă. Magnetism pur.
M: John deschide spectacolul cu un intro diferit de cel de pe albumul original. Intervențiile lui, asemeni unui păpușar care își dirijează personajele pe scenă, vor aduce lumină, sau dimpotrivă, moarte celor pe care îi poartă prin acest labirint.
R: IT’S TIME TO ENTER THE ELECTRIC CASTLE!
M: Prestația lui John și aportul său artistic contribuie mult la magia spectacolului. Textele naratorului sunt regândite și proporționate pentru o punere în scenă, aidoma unei piese de teatru. Show-ul are, prin asta, marea calitate de a te pune în fața unei scene, în care actorii și publicul au libertatea de interacționa.
R: Apropo de interacțiune, uite-i și pe protagoniști cum apar pe rând, în uralele publicului. Fiecare dintre personaje își face apariția, încurajați de un public cald. Trecem astfel și prin preferata ta, M, Isis and Osiris, cu senzaționalul său unison instrumental de final. Ce bucurie să văd lucruri care mi-au scăpat în acea seară: detaliile unor costume, elemente de scenografie, interacțiuni ale celor de pe scenă cu publicul.
M: Da, costumele! Unele dintre ele au fost alese chiar de protagoniști, știi? De la blana barbarului la costumul plin de culoare al hipiotului, de la voalul indiencei la zalele cavalerului, totul te cuprinde și te apropie de scenă, până la includere. Uită-te la cadre, ce inspirat sunt alese. Amestecul de cadre generale și prim-planuri îți transmite perfect energia magică a acelei seri, legătura specială dintre artiștii de pe scenă și publicul vrăjit.
R: Vrăjit, într-adevăr. Atâta bucurie și emoție rar vezi la publicul unui concert. Uită-te și la secvența asta din Amazing Flight, în care John De Lancie este surprins de camere în timp ce se minuna de partea instrumentală. Parte pe care cu siguranță eu unul o voi revedea de sute de ori în următorii ani, întotdeauna cu aceeași emoție.
R: Păcat doar că luminile puternice ale sălii și ecranul din spatele castelului au făcut atât de dificilă gradarea culorilor și au ars unele cadre. Acest concert perfect ar fi meritat o cinematografie la fel de perfectă.
M: Nu fi cârcotaș! Mai bine fii atent la ce au reușit să facă cu sunetul. Atât de precis și meticulos înregistrat, cu dragostea pentru detaliu caracteristică întregului eveniment.
R: Nu știu de ce te așteptai la altceva din partea lui Arjen. Era clar că sunetul va fi de referință. Toate subtilitățile instrumentale și armoniile vocale ies în evidență atât de clar. Rămân din nou impresionat de dinamism, de alternanța pasajelor în forță cu cele lirice, a gesturilor tandre cu dramatismul. Drumul sinuos către Castel este unul spectaculos și niciodată obositor.
M: Nu are rost să insistăm asupra poveștii. Orice ascultător familiarizat cu albumul de studio o știe. Ce vedem noi aici live sună însă ceva mai prog decât pe album, mai complex prin dimensiunea expunerii, mai sofisticat și totuși, în același timp, mai aproape de auditoriu și mai direct.
R: Uite-ne ajunși și la Valley of the Queens. Nu cred că există cineva în public care nu a vărsat măcar o lacrimă în timpul melodiei. Revăd impresionat și retrăiesc emoțiile acestei interpretări cu totul speciale.
M: R, hai să nu devoalăm highlight-urile acestui spectacol. Ele merită descoperite și trăite de fiecare într-o manieră personală.
R: Bine, M, de acord.
M: Permite-mi totuși să remarc că e un live aniversar cu totul special. Minuțiozitatea olandeză, prestația tuturor, bucuria participanților, toate fac din acesta un must-have, un adevărat regal de desfătare al simțurilor. Eu unul, am trăit cu aceeași intensitate evenimentul și atunci ca și acum, iar ceea ce m-a impresionat atunci la Tilburg, m-a emoționat puternic și pe materialul video.
R: M, știi bine ce am simțit în acea seară, am vorbit de multe ori despre asta. A fost unul dintre concertele vieții mele. O să rămân cu acea amintire toată viața. Mă bucur enorm să pot retrăi acea experiență de câte ori vreau, să o putem împărtăși cu lumea și să vorbim despre ea.
M: Apropo de vorbit, zicem ceva și despre Behind The Scenes?
R: Zicem, cum să nu! Peste 3 ori de interviuri, imagini din culise, secvențe cu toți cei implicați în acest enorm proiect. Mai presus de toate, ies în evidență entuziasmul și implicarea lui Arjen, Joost și a zecilor de protagoniști, precum și bucuria tuturor de a fi participat la eveniment.
M: Un arc peste timp pentru mine, care a devenit cerc complet odată cu acest material video. O experiență totală a studentului transpus într-o lume dincolo de el, unde totul capătă un sens. În definitiv, rolul oricărui act artistic de calitate, dincolo de a transmite emoție, de a ne face mai empatici, este altul: unul didactic dacă vreți, în care profesorul si elevul sunt una și aceeași persoană. Un dublu rol pe care ni-l asumăm în încercarea de a fi mai buni, pe o scenă care nu ne aparține, într-un timp în care doar experiențele excepționale îl fac să ne fie mai aproape.
R: Total de acord, dragă M. Dincolo de umanism și empatie, de comunitate și de împărtășirea unei experiențe cu totul speciale, experiența Castelului Electric este una eminamente de căutare a sinelui. La 20 de ani de la prima vizită, l-am privit cu ochii pe care mai apoi i-am întors asupra mea, în interior. Faptul că, de acum încolo, iată, putem să ne revedem oricând este cu siguranță ceva menit să “Remember Forever”.
III. The Garden of Emotions
Astfel grăit-a R, din întunericul unei camere de data aceasta ceva mai mare, călător într-o lume din ce în ce mai apropiată de sufletul său, după ce s-a lăsat ghidat de sclipirile unor spirite ca A.
Iar pentru M, luminile orașului său se pierdeau încet în depărtare, împletindu-se din nou în noapte cu gândurile sale. Doar unul dintre acestea mai stăruia, in the garden of emotions:
“Find meaning in life, beyond yourself.
John De Lancie
A genuine passion of learning to live, to love and to care”
Ayreon – Electric Castle Live and Other Tales apare pe data de 27 martie 2020. Detalii despre variantele audio/video disponibile puteți găsi aici.
Comentarii recente