Micuța scenă underground din România cuprinde și câteva trupe relevante pentru subgenuri precum post-rock, post-metal, uneori chiar prog sau stoner. După ce anul trecut am găzduit cronica albumului La Deal, acum ne-am făcut curaj să vorbim direct cu AFLMȘMP în cadrul unui interviu. Discuția vine înainte de concertul din clubul bucureștean Expirat, de pe 21 februarie, unde vor mai urca pe scenă Baba Dochia.
ProgNotes: Cum credeți să s-a născut fenomenul post-rock? Cum ați explica acest subgen unei persoane care s-a oprit cu audițiile la Soundgarden în 1995?
Stere: Cu un an-doi înainte de ’90, au început să se întâmple foarte multe în muzica rock. Generațiile noi de artiști au împrumutat de la generațiile anterioare elemente tipice genului, dar le-au folosit cu totul altfel, ceea ce a dus, printre altele, și la crearea acestui stil de muzică atmosferic, dar totodată puternic și foarte emoțional. Deși post-rockul este, din punctul meu de vedere, o mișcare cât se poate de indie, a devenit, odată cu primirea numelui, o mișcare artistică de sine stătătoare.
Aici începe răspunsul meu la a doua întrebare. Persoanei care s-a oprit la Soundgarden in ’95 i-aș spune ca s-a oprit chiar înainte ca post-rockul să-și găsească conturul. Cei 7-10 ani dinainte de ’95 au fost o perioadă în care, în mare parte, se experimenta. Rezultatul era, de cele mai multe ori, ceva ce alterna între calm și neliniște, sunete ciudate, versuri destul de criptice (după caz), iar abordarea era, în general, destul de minimalistă.
Nu s-a lansat mai nimic ce poate fi încadrat în ceea ce numim astăzi post-rock. Pe atunci nu începea nimeni o formație cu dorința de a cânta post-rock. Pur și simplu atât de ciudată era muzica pe atunci. Gândește-te că Nirvana, când au scos în ’89 albumul lor de debut, Bleach, au fost considerați niște ciudați, atât de marea majoritate, cât și de o bună parte din publicul rock sau metal.
Lebădosu’ (n.r. Matei) din trupa noastră, de exemplu, nu înțelege nici astăzi care-i faza cu Nirvana. Ei bine, îl rog pe ascultătorul care s-a oprit în ’95 să-și imagineze că în spatele lui Cobain & Co. mai erau zeci și sute de trupe care scoteau chestii mai ciudate și mai obscure. Abia la sfârșitul anilor ’90 au început formații precum Mogwai și Explosions in the Sky să scoată albume post-rock.
Muzica în sine se bazează pe atmosferă, contrast între părți suave, dacă vreți, și momente foarte dure, uneori chiar sublime. Se face multă gălăgie, nu se prea cântă solo-uri și se produce o stare ce nu poate fi trezită de niciun alt gen instrumental. Nu are degajarea pe care o întâlnim în jazz și nici gravitatea specifică muzicii clasice. Este un stil practicat de niște băieți și fete care nu găsesc o exprimare mai potrivită a lucrurilor pe care le simt, nici în cuvinte, nici în artă. Cine vrea o explicație mai clară ar trebui să asculte stilul.
Probabil că avem chiar mai multe titluri decât melodii
PN: Cum a evoluat post-rockul la noi în ultimii ani? Cum cuantificați asta? Bilete la concerte, albume vândute, accesări pe Spotify, iTunes?
Vlad: Nu sunt adeptul uitatului în stats/tools/statistics, mie îmi place să rămână un mister partea asta, aflu doar de la colegi când bubuie businessul. Cred că post-rockul ca gen are o evoluție ușor ascendentă, pe măsură ce crește interesul ascultătorilor pentru sonoritățile ambientale.
PN: Care este bucătăria internă în ceea ce privește titlurile pieselor? Preferatul meu e de departe Nu faci dumneata ordine la mine in birou. Crezi că oameni care nu fac parte din masa critică de fani au ajuns la voi și datorită abordării voastre post-ironice/post-internet 2.0?
Matei: Cu siguranță majoritatea au fost curioși să descopere cum sună ceva cu un titlu… ciudat. Faptul că au rămas pentru muzică nu este decât îmbucurător. Titlurile, în general, sunt pur și simplu “aberații” pe care le notăm undeva, până când le considerăm toți patru suficient de bune să și merite să fie însoțite de o piesă. Probabil că avem chiar mai multe titluri decât melodii.
PN: Dacă ați face o piesă cu voce și ați putea alege pe oricine pentru piesa respectivă (inclusiv holograma lui Ronnie James Dio), pe mâna cui ați merge?
Vlad: Dustin Kensrue de la Thrice are vocea aia de rock alternativ cu un break-up foarte fain, care s-ar potrivi pe dinamica muzicii AFLMȘMP.
PN: Vi se propune să scrieți coloana sonoră pentru un ipotetic Joker II. Primiți un telefon chiar de la Todd Phillips, regizorul. Sau, dacă insistați, vă scrie Joaquin Phoenix pe pagina de Facebook. Cum abordați problema?
Mircea: Dacă s-ar ivi oportunitatea asta, cred ca am continua ideea de Less Is More din Joker. Score-ul e practic o repetiție de 4-5 acorduri de violoncel, ceea ce e mai mult decât suficient ca să transmiți tema filmului. Cred că am pleca de acolo și am încerca să facem o treabă cât mai bună în aceeași direcție.
Vadim ar intra în Animals As Leaders pentru că îi plăceau mult câinii
PN: Cum ar arăta pentru voi festivalul perfect organizat în România? Ce trupe post-rock/metal ați invita și cu ce ați condimenta lineup-ul, în așa fel încât să fie un eveniment care să se poată autosusține de la an la an?
Mircea: În mod evident fiecare membru din trupă are preferințele proprii în materie de post-rock, care nu puteau fi mai diferite. De exemplu, Stere și Matei sunt în zona mai de soundscape și crescendo – Explosions In the Sky, This Will Destroy You, Long Distance Calling, pe când Mircea preferă mai multa dinamica – If These Trees Could Talk, Meniscus, Caspian. Orice nume am alege dintre acestea dar și altele din același film pentru prima ediție, credem că ar ieși ceva mișto și suntem încrezători că publicul român are o deschidere mare către genul ăsta de muzică.
PN: Cum vi se pare că a evoluat muzica voastră de la primul material full S-a Rezolvat. Nu Se Poate. (2017), la discul numit atât de eminescian, La Deal?
Stere: La început voiam pur și simplu să cântăm post-rock, că toți patru ascultam genul și ni se părea că n-avem cu cine să-l cântăm. Îți dai seama cât de entuziasmați am fost când ne-am găsit. S-a Rezolvat nu se încadrează foarte bine în gen, din punctul meu de vedere. E metal alternativ cu multe părți tipice post-rockului și uneori și momente prog – vezi finalul de la E O Pasare? E Un Avion? Da.
Bineînțeles, sunt pasaje cât se poate de post, cum ar fi a doua parte din Pantelimon. Primul Metrou de Dimineață este probabil singura melodie post-rock în adevăratul sens al acestui termen detestat de toată lumea. Pentru mine are foarte mult sens pentru că e ultima melodie de pe S-a Rezolvat și marchează trecerea de la primul album, care nu se încadrează foarte bine în subgen, de La Deal, unde mi se pare ca ne-am apropiat mult mai mult de post-.
Mi se pare mai așezat și mai hotărât, adică e mult mai clar ce am vrut să facem și unde. Mi s-a părut o mișcare buna să nu-l facem foarte lung: e mai ușor de interiorizat așa. Poate astfel le vom face pe toate de acum încolo, cine știe. Ca să-ți răspund clar: 1) muzica a evoluat, fără discuție, 2) am găsit o modalitate de a ne apropia de subgen, dar de a ne păstra și amprenta și stilul nostru, 3) următorul album o să fie, sper, mai dur, mai atmosferic, și mai aerisit.
PN: Cântați pe 21 februarie în Expirat alături de Baba Dochia (electronic rock din Sighișoara, n.r.). La ce să ne așteptăm de la acest gig?
Matei: Va fi un context foarte mișto. Noi nu am mai fost de mult în Expirat, vom avea un show de lumini special și vom include și una-două piese noi în premieră.
PN: Să ne imaginăm că Vadim s-ar întoarce și și-ar folosi șarmul în altă direcție: să fie solistul unei trupe de rock progresiv. Ce formație ar alege (nu contează dacă ei au deja solist) și cum s-ar chema prima piesă compusă?
Vlad: Ar intra în Animals As Leaders pentru că îi plăceau mult câinii, și prima piesă s-ar chema Marș Fă De Aicea Că Vorbesc Doi Intelectuali.
PN: Anul trecut, am realizat din nou Top ProgNotes, o radiografie a anului 2019, la care au participat mai mult de 70 de votanți din comunitatea locală de prog. Voi ce ați fi include în lista voastră personală?
Matei: Pitfalls de la Leprous si Periphery IV: Hail Stan.
PN: La final, o ultimă întrebare. Voiam de ceva timp să pun această întrebare în cadrul unui interviu serios. Unde faceți Revelionul?
Stere: La Vlad acasă.
Comentarii recente