După ce i-am văzut la SoundArt 2019, apoi în deschidere la Stoned Jesus și în decembrie în Control, pentru lansarea albumului de debut, „Spirit of the sun”, am decis că e vremea să aflăm mai multe despre acest proiect ambițios și despre brusca ascensiune a sa. Am stat de vorbă cu Purple Caravan, ce a ieșit este un interviu pe cât de serios și așezat, pe atât de jovial și plin de imaginație, despre trecutul, prezentul și viitorul trupei.
Ori iți place, ori nu-ți place, dar important e că te face să simți ceva, și dacă am reușit asta, atunci cred cu tărie ca suntem pe drumul cel bun și încă mai avem multe de spus!
Prog Notes: Sunteti printre putinele trupe de stoner autohtone, pe care aproape că le număr pe degete: Roadkillsoda, Methadone Skies, Green Shepherd, Cardinal, Purple Caravan. Ce v-a motivat să puneți bazele unei trupe și care este istoria nescrisă a Purple Caravan?
Purple Caravan: (Din motive de debit verbal și ridicat în slavi un proiect, o să-l lăsăm pe Sorin să răspundă)
Salutare Prog Notes, salutare oameni dragi! Purple Caravan e ceva ce am avut în cap încă de când am decis că vreau sa cânt stoner. Am avut norocul imens să fiu înconjurat de oameni foarte mișto și aleg să cred că s-au aliniat planetele într-un mod foarte fain cu tot. De la Radu cu care cântam Hotel Cișmigiu la acutică, la Wookee cu care voiam să-mi fac trupă de ani de zile, încă de când voiam să cântăm pop-punk și până la Cristi pe care l-am cunoscut fiind rugat să fiu bassist într-o trupă de deathcore cu câteva zile înainte de un concert. Înainte de toate, suntem toți prieteni foarte buni și iubim muzica. Am vrut să facem piese pe care nu le-am găsit pe nicăieri. Am vrut să facem ceva ce nu mai fusese făcut niciodata în Craiova și foarte puțin prin România. În momentul de față consider că Purple Caravan nu lasă pe nimeni indiferent. Ori iți place, ori nu-ți place, dar important e că te face să simți ceva, și dacă am reușit asta, atunci cred cu tărie ca suntem pe drumul cel bun și încă mai avem multe de spus!
PN: Prima tangență cu muzica voastră am avut-o la festivalul SoundArt când am și scris câteva rânduri despre prestația voastră. Ce a însemnat să deschideți pentru Gorilla Pulp și Perihelion, dar experiența SoundArt în general?
PC: SoundArt a reprezentat pentru noi o etapă complet nouă. Era primul festival mare la care participam, aveam ocazia să cântăm cu trupe foarte faine de peste tot si aveam ocazia să ne expunem muzica în fața unui public care venise strict să auda genul ăsta de muzica și știa cu ce se mănâncă. Ținem pe această cale sa le mulțumim celor de la Cavalleria Events care fac în fiecare an o treabă marfă la organizare și care au crezut și cred în continuare într-o trupă tânără din Craiova care e cu zâmbetul până la urechi de fiecare dată când se urcă pe scenă. Dupa festival, eram toți in spate la Quantic și eram complet impresionați de reacția publicului și de producția video. Ne uitam și nu ne venea să credem, a fost unul din momentele în care am simțit că merge treaba și ca lucrurile se duc în direcția bună!
PN: Sfârșitul lui 2019 v-a prins lansând LP-ul „Spirit of the Sun” și promovându-l prin Craiova, București și Sofia (Bulgaria). De ce Sofia și nu Cluj, Iași sau Timișoara? Povestiți-ne o anecdotă, o întâmplare amuzantă, dar și cum v-a primit publicul de acolo.
PC: Probabil așa a fost să fie. Urmează și Cluj, urmeaza și Timisoara, urmează și Iași. E timp pentru toate și pentru toți. Legat de Sofia, eram în studio și înregistram vocea pentru album când ni s-a oferit oportunitatea să facem asta. Trebuia să răspundem destul de repede, n-aveam nicio idee cum o să ajungem acolo și ce o sa facem, dar știam absolut sigur că nu avem cum să refuzăm. Ne-am întors cu abilități noi de a comanda o felie de pizza arătând cu degetul, cu un posterul de la concert semnat de Nightstalker și cu mulțumirea că ne-am făcut treaba, că publicul a ascultat atent și nu a iesit nimeni la țigară la o trupă din Romania de care nu auziseră până atunci. Ca bonus, am fost și certați ca am ieșit cu băuturile afară și ni s-a aratat un semn pe care scria “Без напитки навън”. Credem că scrie că nu ai voie cu băuturile afară, dar nu putem ști cu certitudine.
YouTube-ul merge, e comod, e foarte accesibil și foarte mulți ascultatori de stoner își iau porția de pe canale de genul ăsta.
PN: Am observat „Spirit of the Sun” încărcat pe canalul de YouTube Stoned Meadow of Doom. Cât de mult ajută genul acesta de promovare prin intermediul canalelor de YT (WherePostRockDwells, Stoned Meadow of Doom, Atmospheric Black Metal Albums etc.) comparativ cu platformele bandcamp sau Spotify?
PC: Spotify doar ce a început să prindă aripi și pe la noi, iar comunitatea bandcamp în România este extrem de restrânsă. În schimb, YouTube-ul merge, e comod, e foarte accesibil și foarte mulți ascultatori de stoner își iau porția de pe canale de genul ăsta. Ajută foarte mult, în primul rând din punct de vedere al sharingului. Una e sa dai share pe facebook la ceva de pe YouTube și alta e să dai de pe orice altă platformă. Pe YouTube îi vine omului să intre, probabil din confort și obișnuință, așa cum am zis și mai sus. În al doilea rând, ai șansa să fii ascultat de oameni care ascultă stoner de zeci de ani si poti sa le afli părerile, sfaturile, criticile și eventual să vezi la ce ai putea să mai lucrezi pe viitor.
PN: Albumul „Spirit of the Sun” este cu un picior în psihedelicul lui Hendrix și cu altul în heaviness-ul celor de la Black Sabbath. Dacă ar fi să alegeți două piese preferate, una chill, cealaltă zdruncinată, care ar fi ele și de ce?
PC: Daca ar răspunde doar Sorin, la piesa chill preferată ar spune în mod sigur Daydream, fiindcă îi place să-și laude creațiile. Dacă am răspunde toți, probabil ar fi Man of Yesterday, pentru că are o poveste ce se întinde pe mai mult timp, e una din primele piese pe care le-am scris, și pentru că a fost reorchestrată cu dragoste și sticle de whiskey în aceasta formă acustică (despre lucruri acustice, vorbim puțin mai încolo). Cea mai zdruncinată piesă, fără doar si poate, trebuie să fie The Highway. Ar putea fi și din simplu motiv că atunci când o cântăm la repetiție, ținem de ampuri să nu cadă din cauza vibrațiilor. Dacă asta nu e heavy, atunci nu stim ce e!
PN: Cred că melodia Daydream mă intrigă cel mai tare, chiar prin simplitatea sa comparativ cu restul materialului. Spuneți-ne puțin despre procesul de creație.
PC: Daydream e momentul când nu mai stii ce sa faci. Daydream e confuzie, resemnare, speranța în mai bine și incertitudinea legată de lucrurile pe care le credeai atât de aproape de tine și atât de ancorate în tine ca om. Dacă ar exista un soundtrack pentru momentul când stai cu capul în palme și te uiți in gol fiindcă nu mai știi ce să faci și simți cum toate lucrurile de care erai atât de sigur se duc de râpă, Daydream ar fi soundtrack-ul perfect pentru acest moment!
Un festival din anii 90’, ceva murdar, sălbatic, beri vărsate și oameni care se calcă pe cap să se urce pe garduri și să-ți cânte piesele.
PN: Aveți oportunitatea să cântați în cadrul festivalului ideal pentru voi, din trecut/ prezent/ viitor. Care este acela, ce line-up are și de ce o astfel de alegere? Puteți să dați numele festivalului sau să născociți, fără limite.
PC: Un festival din anii 90’, ceva murdar, sălbatic, beri vărsate și oameni care se calcă pe cap să se urce pe garduri și să-ti cânte piesele. Undeva prin vara, pe la 8-9 seara, cu Pearljam, 1000MODS, Black Sabbath și Tool. Cu puștani care se urca unul pe umerii celuilalt ca sa vada cum cânți un riff și cu distors cât casa care să vibreze în mii de oameni. Daca v-ați imaginat toate astea și ati tras în piept praful, mirosul de bere și fumul aspru de țigări tari, nu cred că mai e cazul să spunem de ce ar fi super marfă toată chestia asta.
PN: În cadrul festivalului sunteți rugați, pe lângă propriile piese, să cântați trei coveruri, ce piese alegeți?
PC: 1000MODS – Road To Burn , Dead Meadow – Me And The Devil Blues, Stoned Jesus – Black Woods
PN: Ne-am jucat puțin cu imaginația, dar să vorbim puțin și despre cum va arăta 2020 pentru Purple Caravan.
PC: Daca ne-ar fi intrebat cineva la ]nceput de 2019 ce o să facem în anul ăla, în afară de album n-am fi stiut ce sa spunem, pentru că s-au intamplat foarte multe lucruri mari la care nu ne așteptam, de la participarea la SoundArt, până la concertul cu Stoned Jesus din București si cel cu Nightstalker din Sofia. Tot ce putem să spunem este ca in 2020 ne propunem să ajungem prin multe locuri din țară pe care nu le-am explorat încă și, dacă se aliniază planetele, să lansăm al doilea material al nostru. Despre asta, despre cum ne-a trezit nouă Man of Yesterday inspirația spre meleaguri sonice noi și despre cum o să punem totul cap la cap, vom vorbi într-o transmisiune viitoare. Până atunci, stați cu ochii pe noi!
PN: În final, pentru că este perioada top-urilor și retrospecțiilor, un top5 personal cu albume lansate în 2019.
PC: N-avem topuri, doar recomandări din partea fiecăruia cu ce ne-a plăcut noua tare mult in 2019:
Nightstalker – Great Hallucinacions (Cristi)
Northlane – Alien (Wookee)
Robin and the Backstabbers – Vladivostok (Sorin)
TOOL – Fear Inoculum (Radu)
Purple Caravan – Spirit of The Sun (Sorin) a se citi inceputul interviului
Comentarii recente