A deraiat un tren cu trupe pe 19 noiembrie, în Expirat, trupe care promit enorm pentru scena locală, de la mixul creativ și îndrăzneț de influențe, până la curajul de a transmite emoții și mesaje prin melodii în limba română! Declar că a fost foarte greu să fiu atentă și să ascult conștient și obiectiv într-o asemenea situație, dar sunt mândră că vi pot prezenta după cum urmează pe Second Wave, Greetings Sugar și Orkid.
Second Wave
Prima trupă a serii, Second Wave, un duo alternativ promițător dintre Daniel Antohi la voce&chitară și Radu Dorobantu la tobe, a reușit, în ciuda numărătorii, să umple scena cu un sunet complet rotund (vedem doi, auzim patru). Începutul brusc a trezit publicul din adormire, iar vocea intensă, pătrunzătoare și influențele de post-rock l-au făcut să rătăcească printre sunete. Pe Strangers extras de pe EP-ul „Every Quiet Ocean”, am avut parte de tobe mai spectaculoase cu un duet între imagine și sunet: bătăi ferme&lumini printre bețe. Preferata mea de pe același material, Heavy Heart a condus detașat cu elemente de space rock, de shoegaze, dar și oceanice în același timp, pentru că, dacă nu v-ați dat seama până acum, „oceanul” este laitmotiv pentru trupă. Astfel, pe Ocean Bottom/ Mountain Top acesta este evident prezent, iar în Odd Soul auzim valurile cum se sparg unul într-altul fără a fi vreun fel de trimitere, pur și simplu registrul fragil și clinchetul de chitară post-rock vorbesc despre melancolia apelor.
Greetings Sugar
Deși poate părea că cele două trupe nu au nimic în comun, Second Wave și Greetings Sugar împătășesc același an de lansare, 2016 mai exact. Ca prima deosebire majoră nu am putut să nu remarc că în timp ce Second Wave era pe palierul potrivirii cu Orkid, Greetings Sugar au fost surpriza serii, cu un mix de mai multe elemente: indie cu trompetă și acordeon, influențe de post-punk și, cum declară membrii, disco trash. Deși prima tendință după ce solistul a urcat pe scenă purtând un kilt, a fost să asociez actul cu Gogol Bordello, Korpiklaani sau Ye Banished Privateers, pot declara cu mâna pe inimă că am dansat mai degrabă ca la un eveniment din goth subculture, decât ca la o petrecere pe un vas pirateresc.
Orkid
Consider că este destul de greu să scrii piese în română și să-ți iasă, însă există premiere din partea unor trupe care ne-au obișnuit cu cântatul în engleză: Orkid, Byron și Flesh Rodeo. Orkid au surprins pe 19 noiembrie încă de la prima piesă cu versuri în română și a fost un parcurs frumos: o melodie pe care am țipat „ajutor”, una pe care am fugit cu toții de aici, una în care am avut parte de un Jurassic Park de note pe chitară și bas, Cucapunzid dintr-o baltă-nghețată și cu sfârșit nebun, dar și una cu un început de school rock, dănţuibil, şcolăresc, dar deloc puieril. I-am trezit pe Alice in Chains și R.E.M. si am petrecut cu ei: dansat și aplaudat pe ritmuri pure de alternativ și Rock’n roll! S-a schimbat registrul de la vesel, la mai puțin vesel: „Aș vrea să am altă viață/ Aș vrea s-o iau de la început/ Aș vrea să-nvăț să mă ridic”, după care s-a trecut de la română la engleză, înspre evenimente importante din viața noastră: 10 august & 30 octombrie. În final nu am să precizez cât de intens au cântat și ce emoții au transmis Orkid în acea seară, ci faptul că în 2020 îi auzim cu EP-ul „Deraiat”, un material care o să lămurească și mai bine nebunia din Expirat!
In the light we are safe cred, sper!
Comentarii recente