Pace your tread out carefully
(Isildurs Bane & Peter Hammill – Before You Know it)
Before you know it, what will be
Is written in the footprints that you leave behind you
Before you know it, the unconscious steps you take
Define you
Vorbeam într-un articol precedent de alegerea pe care un muzician trebuie să o facă, de fiecare dată când este pus față în față cu geneza unui nou act artistic. Acel fin echilibru dintre păstrarea identității muzicale, cu care ascultătorii s-au obișnuit deja, și căutarea unor noi mijloace de exprimare este, de multe ori, extrem de dificil de realizat pentru artiști cu public deja bine definit. Dacă albumul nou sună identic cu precedentele, se va vorbi despre stagnare; dacă în schimb va încerca lucruri noi, admiratorii vor fi dezamăgiți, fiindcă ”nu mai sună ca pe vremuri”.
Pe lângă presiunea acestui aspect creativ, implacabila trecere a timpului face ca experimentele și ”nebunia” tinereții să fie înlocuite de rigorile vârstei de mijloc, făcând totul să se așeze într-o notă mai convențională. Odată ajunși aproape de finalul carierei, unii muzicieni aleg totuși să iasă din această stare și să revină la atitudinea de la începuturi, preocupați de moștenirea artistică pe care o lasă în urmă.
Avem astfel două forțe, spațiul artistic și timpul, pe axa cărora mulți creatori aleg să se piardă fie în familiar, fie în convențional. Nu este, din fericire, cazul albumului de astăzi. Colaborarea dintre două forțe artistice în continuă căutare de noi moduri de exprimare, suedezii Isildurs Bane și marele Peter Hammill, naște, conform așteptărilor, nu doar unul dintre cele mai bune albume ale acestui extrem de ofertant 2019, ci un adevărat exemplu de coeziune și integritate muzicală.
Să vedem însă, înainte de toate, cine sunt protagoniștii. Începem cu Isildurs Bane, ”orchestra camerală electronică rock” suedeză care, în peste 40 de ani de carieră, ne-au trecut prin rock simfonic progresiv, muzică clasică modernă, electronica, art pop, avant și fusion. Un album nou Isildurs Bane e întotdeauna o surpriză – trupa din jurul lui Mats Johansson, ajunsă în 2019 la albumul cu numărul 13, își schimbă aproape cu fiecare nou disc abordarea muzicală. Acest lucru se datorează printre altele și faptului că, începând cu 2005, trupa organizează anual în Halmstad-ul natal IB Expo, ocazie nu doar de a strânge în jurul ei timp de câteva zile, pentru o serie de concerte, o distribuție eclectică de muzicieni de mare clasă, ci și un bun prilej de a pune bazele unor viitoare colaborări. Urmare a unui concert împreună cu Richard Barbieri și Steve Hogarth în 2013, suedezii scot, împreună cu vocalistul Marillion, patru ani mai târziu, excelentul Colors Not Found in Nature, album de care am avut plăcerea să mă bucur live la Night of the Prog în 2018. După Hogarth, iată că vine și rândul lui Peter Hammill să fie sedus de muzica formației, astfel că vocalistul Van der Graaf Generator se arată deschis unei colaborări cu suedezii, la un an după participarea sa la IB Expo în 2017.
Cât despre Peter Hammill, ce se mai poate spune și nu s-a spus deja? Cu o carieră de peste 50 de ani, și peste 50 de albume la activ, dintre care 13 cu Van der Graaf Generator și 38 de albume solo, britanicul este cu siguranță unul dintre cei mai mari vocaliști ai istoriei rock. Modul în care el reușește să își folosească vocea ca pe un instrumente a influențat de-a lungul vremii numeroși muzicieni și vocaliști de rock progresiv, punk, art pop sau new wave, genuri muzicale cu care Hammill a cochetat, de altfel, de-a lungul prolificei sale cariere.
Să ne întoarcem însă la IB Expo 2017. După ani de zile de tatonare, Peter Hammill este convins să participe la festival, astfel că pe 25 noiembrie, ajunge pe scenă nu doar cu cei de la Isildurs Bane, ci și cu Tim Bowness și cu interpreta de koto Karin Nakagawa. Scepticismul inițal al lui Hammill, îndeosebi cu privire la propriile sale capacități de improvizație, este nefondat: showul este un succes, iar în decursul anului următor, colaborării interpretative i se adaugă și cea compozițională. După ce Mats Johansson strânge material instrumental nou pentru nu mai puțin de patru albume Isildurs Bane, o primă piesă îi este trimisă vocalistului Van der Graaf, iar acesta scrie textele și adăugă părțile vocale. Urmează un proces de reajustare și potrivire a melodiilor și textelor, în urma căruia rezultă cinci melodii și o codă instrumentală care rezumă temele muzicale ale albumului. Totul însumează puțin peste 40 de minute, o durată similară cu Color Not Found in Nature.
Rezultatul, ca să cităm din maestrul Hammill, este ”cinematic, wide-screen and afloat on a surging current”. Deși este un album, ca multe altele ale zilelor noastre, născut ”prin corespondență”, totul sună unitar și închegat: muzica pianistului Isildurs Bane, Mats Johansson, este în armonie perfectă cu textele și liniile vocale compuse de Hammill.
Pe lângă Johannson și Hammill, lista de interpreți este la fel de bogată precum diversitatea muzicii. ”Tabăra” Isildurs Bane e formată din Katrine Amsler (clape), Klas Assarsson (vibrafon, marimba, percuție), Luca Calabrese (trompetă), Axel Croné (bas, clarinet, saxofon, flaut, aranjamente instrumente cu corzi), Samuel Hällkvist (chitară), Liesbeth Lambrecht (vioară, violoncel) și Kjell Severinsson (baterie). Acestora li se adaugă, ca oaspeți pe album, Karin Nakagawa (koto), Pat Mastelotto (percuție electronică), Xerxes Andrén (percuție, baterie) și Adam Sass (trompetă).
Before You Know It trasează, încă de la început, liniile principale ale albumului: ne aflăm la intersecția dintre muzica clasică (îndeosebi cea de factură modernă), muzica de cameră, world music (cu accentele orientale date de koto-ul lui Karin Nakagawa), rock, jazz și electronică. Cinematic, dens, angular, cu un Hammill în permanentă ajustare a liniilor sale melodice, pentru a fi întotdeauna în slujba atmosferei create. Liniștea dată, în secvența introductivă a primei melodii, de către marimba, koto, flaut și voce lasă în curând loc unei explozii rock crimsoide, urmată de sintetizatoare și un excelent joc al elementelor de percuție. ”You’re learning not to shoot from the hip”, declamă Hammill, într-un îndemn la chibzuință, așezare și reflexie, iar muzica îi ține isonul. Prima excursie în jungla amazoniană sfârșește în note de koto și didgeridoo, totul punctat cu un strop de noise. Nou dobânditele elemente orientale și efectele electronice din muzica Isildurs Bane continuă și în Under the Current, o melodie care pulsează plină de subtext, ne trece prin chitară, koto și excelenta percuție a lui Pat Mastelotto și se încheie cu un minunat maelstrom de trompetă, sintetizatoare, vioară și violoncel.
Ajungem astfel, după primele două melodii, la Aguirre, o punte peste timp și ere de rock progresiv. Melodia face trecerea de la minimalismul Popol Vuh, contemporanii Van der Graaf-ului responsabili cu soundtrack-ul capodoperei lui Werner Herzog Aguirre, der Zorn Gottes (1972), la abordarea cinematic-modernă Isildurs Bane, via acest liant dintre ere numit Peter Hammill. Povestea, mirajul și afundarea în nebunie rămân aceleași, dar ating noi culmi prin instrumentația mult mai bogată, tonul elegiac al trompetei, omniprezentul koto, pulsul rock, sintetizatoarele lui Johansson și vocea ce oscilează între melancolie și atac a lui Hammil, care plutește peste peisaj precum Klaus Kinski în filmul omonim.
Atmosferei dense din Aguirre îi urmează melanjul avangardist de peste 10 minute, numit This is Where, piesa centrală a albumului începând cu marimba, fuzz, electronica, saxofon dublat și un Hammill intonând, cum numai el poate să o facă: ”Open and shut, ‘Action!’ and ‘Cut!’ / Story unfolding / Jungle drum beat, numbers repeat / River is flowing / Carry your past, with you at last / Wherever you’re going”. În timp ce muzical pendulăm printre prog rock, electronica, jazz și atonal, cu ecouri de Van der Graaf Generator, King Crimson și Isildurs Bane ”vintage”, devine limpede că vorbim atât de un Amazon la propriu, cât și de unul metaforic: ”In the end, you made your way through / Amazonia / In the end, you’ve made sense of your / Amazonia”. Mellotron-ul și chitara ne duc, după repetiții ale unor motive din melodiile precedente, în acea zonă în care ”past and future intertwine”, în perfectă sincronizare cu abordarea muzicală, în care elemente utilizate în trecut se combină în abordări venite parcă din viitor.
După centrul geografico-narativ al albumului, urmează centrul emoțional al acestuia, The Day is Done. O minunată baladă de 9 minute, cu o instrumentație ce constă exclusiv din pian, mellotron și voce, care reușește totuși să sune avangardist, prin accente, structură, efecte de percuție și neașteptata codă de după fade out-ul din finalul melodiei. Iar Hammill punctează din nou: ”What’s done is done / This much you’ve learned / You can’t buy your experiences / They all have to be earned”.
Cele 40 de minute se încheie cu This Bird Has Flown, o excursie în ambient, noise, drone, tribal (cu o nouă intervenție de didgeridoo), cu trompeta lui Calabrese dezlănțuită și repetarea unuia dintre principalele motive muzicale din Before You Know It, pentru a ne duce din nou către începuturile albumului.
In Amazonia este un album compact, dar care necesită, cel mai probabil, răbdare, deschidere și ascultări repetate, pentru a sedimenta în mintea ascultătorilor bogăția sa de detalii. Răsplata, însă, este pe măsură: efortul colectiv al tuturor reușește să creeze un album-etalon pentru muzica progresivă modernă, în care întregul depășește, cu lejeritate, suma părților. Un album esențial, vital pentru reîmprospătarea genului, un mare elogiu adus maturității și o dovadă că și după 40 sau 50 de ani de carieră, adevărații muzicieni pot găsi lucruri noi de spus. Singurul meu regret este că nu am reușit să ajung anul acesta nici la Gouveia Art Rock Festival, nici la IB Expo, pentru a vedea In Amazonia live. Scriu aceste rânduri cu câteva zile înainte de IB Expo 2019, dar, în lipsa spectacolului, ne putem oricând bucura de această muzică minunată în format audio, variantele vinil sau compact disc fiind disponbile aici.
Nu pot încheia aceste rânduri fără a-i aduce mulțumiri lui Thomas Olsson, inițiatorul colaborării dintre Isildurs Bane și Peter Hammill, care mi-a pus la dispoziție cu generozitate material vizual și informațional, pentru întregirea aceastei recenzii. Tack, Thomas!
Comentarii recente