Despre unele concerte poate că este mai bine să nu scriem cronici. Fie ele elogioase, critice sau sentimentale, aceste cronici nu redau decât parțial și dintr-un singur unghi trăirile unui scrib mai mult sau mai puțin înzestrat în mânuirea tastaturii . În această cheie se întâmplă că citesc texte-cronică de concert (sunt și așa foarte puține) care nu vorbesc nici măcar de toate trupele prezente la un spectacol sau festival. Nu, nu e deloc elegant să scrii doar despre trupa principală sau doar despre cei care ți-au plăcut ție în mod special și pentru care ai venit în club sau pe stadionul respectiv. Fiecare trupă din line-up are rolul ei, care nu poate fi negat de nimeni.
Dar pentru că vorba lungă nu e o idee foarte bună, voi spune câteva cuvinte despre fiecare din cele trei banduri care au urcat pe scena de la Quantic (Grozăvești) sâmbătă, 28 septembrie 2019. Și am ales formula SEO (Search Engine Optimization) consacrată cu trei lucruri care mi-au rămas după Stoned Jesus, Vovk și Purple Caravan.
Ce mai auzim despre scenele locale underground din România
Purple Caravan e o trupă tânără de rock stoner din Craiova. Purple Caravan seamănă (sau nu) cu Black Sabbath și Electric Wizard. Asta nu e neapărat ceva rău. Fără a-i lăuda sau fără a le aduce critică negativă, voi spune doar că îi văd a doua oară anul acesta, după prestația de la Sound Art Festival. Misiunea pe care o poartă oltenii, dar și alte trupe din zona stoner (RoadKIll Soda sau Methadone Skies) transcende propria muzică.
Formația Purple Caravan pune osul și osul umărului la construcția unei scene underground, care, în ultimii 10-15 ani (și din cauza imigrației), a fost extrem de volatilă. Vezi cel mai recent exemplu: plecarea lui Vlad Datcu de la Asemic în Norvegia. Purple Caravan au concerte destul de dese, sunt vizibili și lansează chiar și albume în format fizic. În timpul lor liber. Propun să medităm puțin la treaba asta înainte de a vorbi despre alte aspecte. Tu ce faci cu timpul tău liber? Sigur nu scrii albume stoner sau desert rock.
Vovk, când subgenul chiar nu e important
Când încerci să te pliezi pe mai multe stiluri sau pe mai multe subgenuri și nu-ți iese. Am văzut asta de foarte multe ori în România. De cele mai multe ori, acest tip de trupă fie dispare, fie se mulțumește să cânte în săli cu 35-40 de spectatori, lansând un album la 6-7 ani, dacă mai lansează și nu decid să se concentreze pe coveruri sau pe alte proiecte din care să poată să-și câștige existența. Și mai există și trupe din țări vecine, precum Vovk, care la debut, au șansa de a deschide concertele Stoned Jesus prin toată Europa. Și mai au cel puțin alte două șanse.
Șansa unui featuring cu Igor Sydorenko, chiar pe albumul de debut (Lair, 2019) și șansa unui jam King Crimson tot cu același solist ucrainean. Amprenta lui 21st Century Schizoid Man la Quantic mă urmărește și acum, la mai bine de o lună de la concert (aceste rânduri sunt consemnate pe 29 octombrie și pe 1 noiembrie 2019). Voi urmări direcția Vovk în anii ce urmează, fie că ea va fi stoner, prog sau metalcore. Până la urmă, ca să îl parafrazez pe solistul de la Stoned Jesus, contează vibe-ul și mai puțin stilul sau subgenul.
Când legendele vin în Quantic
Cum am precizat încă din titlu, aceasta nu este o cronică de concert, asta și pentru că apare extrem de târziu. Deși bănuiam niște conexiuni cu lumea rockului progresiv în cazul Stoned Jesus, nu le-am aflat până la interviul pe care l-am realizat cu Igor. Chill, nu vă dau spoiler cu numele pe care artistul le-a menționat în interviu. Voi spune doar câteva lucruri, pe care n-aș vrea să le considerați judecăți de valoare. Unul din redactorii ProgNotes emite câteva axiome pe persoană fizică și nu va fi tras la răspundere de cititori.
- Se poate face muzica de calitate ca full time job și în Estul Europei. Depinde cât de bine poți jongla cu costurile. Un bun solist trebuie să fie și un bun manager și să se priceapă câte puțin și la Instagram sau Facebook. Îl avem pe Mariusz Duda ca exemplu grăitor.
- Ca să faci sold-out în România/București e nevoie de mai multe spectacole ani la rând și de o răbdare din zona ascetismului.
- Nu poți evita șlagărele nicăieri în lume, cu atât mai puțin în Quantic/București. Glumele despre hituri și amenințări că acestea nu vor fi prezentate fac parte din arsenalul oricărei trupe. Stoned Jesus nu putea să presteze la București fără să ne încânte cu al lor I’m The Mountain. Ar trebui să fie cu atât mai mândri cu cât șlagărul lor are mai mult de 13 minute în era vitezei și fast-forwardului de la Netflix și HBO Go., unde o piesă mai lungă de 3′ 30” niici măcar nu e luată în calcul de publicul larg.
- Chiar dacă am spus că ne vom concentra mai mult pe vibe și mai puțin pe stil, nu pot la sfârșit să nu adaug axiomelor o dorință a mea, mare, mare de tot: insist să-mi aducă Moșul din 2019, 2020, 2021, 2022 etc. sau orice altă creatură ucraineană sau mongolă care se ocupă de distribuirea cadourilor un album conceptual și prog semnat Stoned Jesus.
Aceasta ar fi putut fi o cronică de concert și a ajuns până la urmă un text critic și extrem de subiectiv. Atât s-a putut!
28 septembrie -> 29 octombrie ->1 noiembrie 2019
Comentarii recente