Micile bucurii muzicale răsar din comunități precum Grupul Progresiv sau, cum ne place nouă să credem, din comunitatea adunată în jurul Prog Notes. 15 reacții la ultima recenzie cu Flying Colors și dublu reacții plus 10 comentarii, pentru anunțul că SoundArt aduc Riverside în Quantic anul viitor, nu mai vorbesc de noii membri și postările care au creat activitate pe grup. Dar nu pot omite să vă spun că avem un nou coleg de redacție, în persoana lui Răzvan Tudose, pentru că acest aspect atestă încă o dată câtă dedicare există în comunitate.
Cu atât mai mult, lucrurile încep să se miște ușor-ușor atât în rândul iubitorilor și spectatorilor de gen, cât și în rândul organizatorilor și a trupelor care sunt dispuse să ne calce pragul. Doar în 2020 avem anunțate Riverside, Alcest, Leprous, încă nu știm ce urmează să anunțe SoundArt, ARTmania, Posada Rock, Bucovina Rock Castle, dar avem trupe de progresiv și post rock care încearcă să pătrundă și singure în jocul tour-urilor de la noi. Iar Sediment Bruise este unul dintre exemple.
Sediment Bruise activează pe scena din Grecia alături de trupe de prog precum Poem și Until Rain; de stoner ca Nightstalker, 1000mods, Planet of Zeus, Naxatras, Godsleep; dar și metal extrem cu binecunoscuții Rotting Chris și Septich Flesh. Majoritatea deja au concertat în România, iar pe Sediment Bruise urmează să-i vedem live pe 28 octombrie la București, în Underworld, apoi la Cluj, în ZIPP și Baia Mare, în CATACOMBE.
Sediment Bruise sunt o trupă grecească de indie&post rock din Thessaloniki, formată din: Vag Mood (voce), Nick Nikolaidis (chitară), Michael-Angelo Nikolaidis (clape, chitară, voce), Sotiris Fotinitsoglou (vioară), George Moukos (tobe) și Panagiotis Giannoudis (bass). Cu aproximativ 12 ani la activ, discografia trupei include 3 albume: Sediment Bruise (2007), A New Disease (2016) și In-Between.
Primul album, un selftitled alternativ, cu nuanțe de new wave și post-rock ne plimbă prin influențe Velvet Underground, Smashing Pumpkins și R.E.M. Lullaby, o baladă dark răvășitoare cu vioară și voce în reverb, este printre preferatele mele alături de tomnaticele Paranoia, Autumn Leaves și Falling Loudly, probabil omagii aduse formației The Cure și continuări ale melodiei The Last Days of Summer.
A New Disease se concentrează și mai mult pe partea atmosferică decât primul material, iar inspirația membrilor este sustrasă și de la trupe ca Radiohead, Massive Attack și Arcade Fire. Highlight-ul aici este melodia Going Away, o bucată muzicală care reușește să aducă “tragicul” la suprafață și să-l maseze cu clincheturi de chitară post-rock, într-un ritm indie și relaxat.
Ultimul album In-Between, lansat pe 14 februarie, strălucește prin conținut muzical mai variant din punct de vedere al chitării, dar și prin duetul vocal deosebit dintre Michael-Angelo Nikolaidis și Vag Mood. Viorile și violoncelul ce întorc, iar în adiție auzim pian și sintetizator. Influențele Cure sunt la locul lor și aș putea spune ca se completează foarte bine cu cele Marillione, date de timbrul vocal unic, melancolic&creepy pe alocuri.
Birth, este melodia debutantă și totodată primul exemplu de alternare vocală dintre 2 voci, îmi place să cred că funcționează ca un fel de dublă personalitate a psihicului uman. State of mind pășește cu bătăi de tobă, treptat, dar adânc în mintea și spiritul uman, sugerând, în același timp, cu ajutorul sintetizatorului că nu totul este pământean înăuntru, ci de pe altă planetă. Pentru a analiza atent tot ce ține de firea umană folosim o oglindă – Mirror. Și obținem o depersonalizare, unde nesiguranța și lipsa de control sunt la tot pasul, iar The Shore, tangoul dulce-amărui, dansează printre gânduri și emoții, în speranța că va ajunge odată și la țărm.
Călătoria se termină acolo unde oamenii sunt forțați de comoditate să păstreze relații consumate, sau forțați de rămășițe sentimentale să se agațe în continuare de relații toxice. No Bonds Between ne ține corpul captiv cu un tempo scăzut și ambiental, deși mintea este liberă să navigheze departe, în spațiu. Emergency Responce încearcă să ne salveze cu o chitară curată și un sunet alternativ dezinfectat, și până să ne dezmeticim bine să realizăm ce s-a-ntâmplat, albumul In-Between conclude cu Flying Low, o baladă sensibilă și tristă.
Spre deosebire de primele albumele, pe In-Between este foarte greu să separi o melodie de restul materialului, fără a simți că lipsește o bucată din tine. De altfel, atmosfera ce-l înconjoară are o dinamicitate sfășietoare și sumbră. Curios de-a o simți și live, într-un cadru intim și întunecat?
Comentarii recente