După o pauză semnificativă, revenim cu o altă trupă relevantă pentru scena locală underground. Timișorenii de la Methadone Skies au lansat Different Layers of Fear pe 10 mai, susținând și un concert în clubul bucureștean Quantic. Am vorbit puțin cu ei despre condiția muzicianului din România, dar și despre publicul autohton, despre evoluția lui în ultima decadă. Ne-am luat și notițe cu privire la trupe de prog recomandate de Methadone Skies. Bucurați-vă de interviu!
Prog Notes: Cum s-a schimbat scena metal underground din Timișoara (în particular) și din țara noastră (în general) de la momentul în care Methadone Skies a devenit o trupă? Au trecut deja zece ani de atunci.
Methadone Skies: Când am început să cântăm, erau mai multe formații muzicale rock/metal underground în Timișoara. Din păcate, s-au împuținat în ultimii ani, pe când orașe precum București sau Cluj ne-au luat-o înainte la acest capitol.
Platformele de streaming utile doar pentru expunere
PN: Cum e publicul autohton de prog/stoner/post rock în 2019 față de cum era în 2009? Ajută platformele de streaming în vreun fel demersul vostru de a ajunge cu muzica la cât mai mulți ascultători? Nu am să vă întreb desigur câți bani faceți din Spotify.
MS: Publicul pe această nișă este mai numeros și mai divers acum față de 2009. De-abia în ultimii 5-6 ani putem spune că s-au organizat un număr mai mare de concerte de genul menționat în oraș. Curiozitatea oamenilor a fluctuat, dar s-a închegat o comunitate care este prezentă la mare parte din evenimentele de acest gen.
Platformele de streaming ajută, deoarece prin playlist-uri descoperi în fiecare zi multe albume/trupe noi de la cele mai obscure la mainstream. Cum tot mai puțini oameni au timp și/sau răbdare să caute muzică, Spotify, Youtube, iTunes, etc. le oferă “pe tavă” un număr foarte mare de artiști/trupe. Trebuie doar să dai click pe ceea ce ți se pare mai interesant și dacă nu îți place, next. Aceste platforme sunt aproape exclusiv utile pentru expunere, deoarece din punct de vedere financiar este trist.
PN: V-am văzut prima dată în concert în 2016 la clubul Fabrica din București. Atunci erați trupă de deschidere pentru grecii de la Godsleep. Din amintirile pe care le am de atunci, v-am încadrat mai degrabă în zona de stoner/psihedelic chiar garage rock. Ați fost o revelație pentru mine, trebuie să mărturisesc.
Totuși, cu discul din 2019 (Different Layers of Fear), adăugați un nou înveliș muzicii voastre. Este vorba de un subtil efect post metal și rock. Le-am simțit foarte bine în piese precum Focus și Ol’ Painless. Ați simțit și voi organic nevoia acestei extinderi a domeniului luptei (pentru a parafraza un autor celebru)?
MS: Mulțumim! A fost un concert super, am ascultat Cardinal pentru prima oară atunci și ne-am bucurat pentru că sunt o formație foarte faină. Atunci lansaserăm albumul Colosseus, care este cel mai stoner din discografia noastră, de aceea probabil am lăsat impresia aceasta.
Nu am avut o direcție anume cu Different Layers of Fear, dar după ce am compus primele piese (Focus, Contra și Manos), am observat că diversitatea deja era mai mare (similar cu Eclectic Electric). Între timp, descoperisem formații noi care ne-au influențat sound-ul, astfel am lăsat puțin deoparte stoner-ul. Ne bucurăm că am făcut acest pas, fiindcă nu dorim să ne repetăm din punct de vedere muzical.
Davide Straccione revine cu vocea pe o piesă Methadone Skies
PN: Cu toate observațiile de mai sus, niciuna dintre piesele menționate nu este favorita mea de pe Different Layers of Fear. O să aleg (poate destul de previzibil) cântecul A Glitch in the Sun, mai ales datorită prezenței vocii pe linia melodică. Vă gândiți să mai aduceți și alte voci pe piesele Methadone Skies?
MS: A Glitch in the Sun a urmat aceeași direcție precum Tatabong de pe Eclectic Electric. Ni s-a părut că structura piesei cere o voce și am apelat din nou la Davide Straccione (Zippo, Shores of Null). I-am dat piesa înregistrată cap coadă, iar el a avut libertatea să cânte unde și despre ce dorește pe ea. Ar fi interesant să colaborăm cu mai mulți artiști din diverse trupe pe care le cunoaștem sau poate chiar să înregistrăm un album cu Davide. Totuși, logistic ar fi mai greu să cântăm live împreună piesele.
PN: Cu ce vine nou Different Layers of Fear față de Eclectic Electric? Te întreb de aceste două discuri pentru că mi se par pilonii muzicii Methadone Skies de până acum. Nu am uitat nici de Colosseus din 2016. Îndrăznesc să spun că am văzut mai mult eclectism pe discul din 2019 de Eclectic Electric.
MS: Nouă ni se pare că Different Layers of Fear este un upgrade față de Eclectic Electric ca sound și producție + riffuri în stilul celor de pe Colosseus. În anii care au trecut de la EE (Eclectic Electric) la DLoF (Different Layers of Fear), noi ca trupă ne-am mai închegat. Pe lângă asta, am știut mai bine ce vrem în materie de sound & producție când am intrat în studio să înregistrăm albumul nou.
Astfel, tot procesul a fost mai eficient cu Edmond, Cristian și Andrei (Consonance Studio/Dordeduh, Sunset in the 12th House), fiind deja acomodați unii cu ceilalți. Peste toate acestea, am reușit să lucrăm cu James Plotkin la mix și master pe DLoF, oferind un boost important pieselor.
Porcupine Tree -> King Crimson ->Katatonia
PN: Pentru că ne numim Prog Notes și pentru că nici muzica voastră nu e străină de prog rockul și prog metalul contemporan, v-aș ruga să ne spuneți care sunt trupele care vă plac și vă inspiră din această nișă ce se află într-o creștere evidentă de câțiva ani încoace la nivel european și nord-american. Nu vorbim de România, aici mereu lucrurile se vor întâmpla într-o viteză mult încetinită.
MS: În ultimii ani am ascultat individual mai mult prog rock/metal, iar câteva dintre trupele care ne-au acaparat cel mai tare sunt: Intronaut, Haken, King Crimson, Opeth, Motorpsycho, Seven That Spells, Animals As Leaders, Nektar, Camel, The Mars Volta, Porcupine Tree/Steven Wilson, Devin Townsend, The Ocean, Kayo Dot, Chon, Yes, The Dear Hunter, Cult of Luna, Anekdoten, Tim Bowness, The Pineapple Thief, Hedvig Mollestad Trio, Amon Duul II, Katatonia sau Coheed and Cambria, etc.
Multe formații au la bază și alte genuri pe lângă progressive rock/metal. Evident, nu putem ignora formații clasice de progressive, de aceea le-am inclus, dar sunt foarte multe actuale care sunt foarte bune.
PN: Ce ar trebui să se întâmple ca să vedem Methadone Skies mai des în concert?
MS: Din păcate, job-urile nu ne permit sa cântăm atât de des, iar pe lângă asta, un membru locuiește la Viena. Astfel, numărul de concerte pe care le putem susține pe an este limitat.
PN: Albumul nou a apărut și în variantă vinil. Unde îl putem găsi și cum a fost el primit până acum?
MS: Albumul a fost primit foarte bine, poate chiar cel mai bine din toate pe care le-am lansat până acum. El poate fi cumpărat ca 2LP-uri colorate, CD sau DVD direct de la noi prin pagina de Bandcamp (methadoneskies.bandcamp.com), dar și de la Viniloteca (viniloteca.shop).
1969 – Crosby, Stills & Nash, Led Zep, Yes & CCR
PN: Au trecut aproape două luni de la lansarea Different Layers of Fear. Ce ecouri interne și de peste hotare aveți până în acest moment? Ar fi vreun loc anume (oricare, lăsați imaginația să zburde) unde v-ar plăcea să interpretați cap-coadă discul?
MS: Este cel mai băgat în seamă album de la Enter the Void, fiind uploadat pe mai multe canale de Youtube, iar opiniile sunt pozitive, mai ales în străinătate. Mulți oameni din Statele Unite și din Canada ne-au descoperit prin streaming online și au cumpărat muzica și în format fizic. Sunt foarte multe locuri unde am dori să ajungem să cântăm, probabil în America de Sud (Argentina, Chile, Brazilia), SUA/Canada sau Japonia ar fi incredibil să putem susține concerte.
PN: La final, un exercițiu de istorie contrafactuală. E 1969 și nu 2019. Methadone Skies devine o trupă în UK sau în State. Alegeți un album lansat în anul acela pe care ați fi vrut să îl compuneți și să-l prezentați într-un mare turneu. Poate fi prog, jazz, clasic rock sau orice alt gen muzical. Ați schimba ceva la discul respectiv?
MS: Nu ne-am putut decide la un album pe care am fi dorit să îl fi compus și cântat în 1969, așa că avem patru:
- Crosby, Stills & Nash – s/t
- Led Zeppelin – I
- Yes – Yes
- Creedence Clearwater Revival – Born on the Bayou
Poate am fi dat un sound puțin mai heavy la chitare pe Crosby, Stills & Nash și Born on the Bayou, dar în rest totul sună excelent.
Notă: Toate fotografiile ce ilustrează acest interviu fac parte din arhiva trupei Methadone Skies.
Comentarii recente