Un radio numit Avantasia

• Precizări:
• Acest text a fost publicat prima dată în 2016, în Observator Cultural. Albumul e din 2015.
• Canalul de Youtube Tanu Index nu mai există (nu comentăm motivul)
• Între timp avem ca alternativă pentru muzici Spotify, la un abonament de 24 de lei pe lună
• În 2019, Avantasia au mai lansat un disc, Moonglow.

Dacă analizăm obiectiv și fără emfază modul în care mass-media înțelege să prezinte fenomenul muzical rock în țara noastră, putem constata că resursele sînt folosite într-un procent alarmant de mic. Mai exact, ni se vînd mereu și mereu aceleași brand-uri și chiar aceleași compoziții muzicale devenite canonice.

Dacă reducem și mai mult plaja opțiunilor, referindu-ne numai la posturile de radio din eter și din online (cu precădere la Rock FM), vom înțelege că rolul lor educativ lipsește cu desăvîrșire. Pentru a exemplifica, am întreprins un mic experiment în drumurile mele de acasă spre serviciu.

Am ascultat la căști timp de patru săptămîni Rock FM în același interval orar (4 PM – 5PM). Pentru a nu lungi prea mult concluziile, voi spune doar că melodiile difuzate în această bucată de program ar fi însumat cel mult două CD-uri în format CDDA (Compact Disc Digital Audio). Erau zile în care postul difuza aceeași piesă exact în același moment al zilei. Faptul că Rock FM promovează diferite concerte ale unor mari trupe la București sau în alte orașe mari din țară poate fi în esență un lucru bun. Totuși, alegerea melodiilor nu este întotdeauna cea mai fericită.

Voi lua ca exemplu concertul Nightwish din decembrie anul trecut (2015, n.n.). Finlandezii reveneau în țara noastră după foarte mulți ani, aflîndu-se în plin turneu de promovare al noului material discografic. Endless Forms Most Beautiful World Tour a reprezentat în principal un spectacol cu piese noi. Rock FM a difuzat în perioada premergătoare concertului mai ales cîntecele vechi cu fosta solistă Tarja Turunen, și nu cele proaspete interpretate de olandeza Floor Jansen.

Același lucru s-a întîmplat și se întîmplă și pentru alte mari turnee ce ajung în România. Iron Maiden, Megadeth, Muse sînt promovate în special prin cîntecele vechi. Veți spune că este o strategie de marketing care nu poate să dea greș. Pot fi de acord, însă cu un singur amendament: de multe ori, piesele respective nici măcar nu fac parte din setlist-ul turneului.

Nimic despre Sigur Rós & Sólstafir

În atare condiții și prin ignorarea scenei underground, posturile de radio nu fac altceva decît să transforme undele în zone de o redundanță bolnăvicioasă. Compoziții muzicale precum The Final Countdown (Europe), I want to break free (Queen) sau White Wedding (Billy Idol) se transformă din oldies but goldies în șlagăre pe care să le fredonezi în timp ce faci jogging prin Parcul Tineretului și nimic mai mult.

Nimeni de la radio nu vorbește despre fenomenul post rock/metal sau despre faptul că două trupe islandeze reprezentative pentru acest subgen (Sigur Rós & Sólstafir) concertează sau au concertat vara aceasta la Electric Castle și Artmania. Establishment-ul, cuvînt pe care îl auzim tot mai des în această perioadă, lucrează inclusiv în zona festivalurilor și a trupelor difuzate pe posturile de radio. Nu am adus și nu voi aduce în discuție acele posturi de radio care difuzează în fiecare zi muzica comercială, fie ea latino, dance sau house.

Acolo dictează marketing-ul, moda și felul în care artistul reușește să-și vîndă imaginea. Lucrurile devin grave atunci cînd anumiți redactori muzicali (unii dintre ei chiar muzicieni consacrați) coboară în această lume a postului de radio rock, care difuzează aceleași 30 de melodii în fiecare zi, transformînd ascultarea muzicii metal într-un exercițiu de memorie, ce sustituie abuziv exercițiul de cunoaștere.

Alternative

Și aici putem prelungi discuția către rolul formatorului de opinie în rîndul adolescenților, care se lovesc pentru prima dată de muzica rock prin intermediul Rock FM. Soluția? Din fericire, de data aceasta chiar există o una sau chiar o alternativă reală la acest post muzical. Și voi fi cît se poate de concret. Pentru nișa de death/black metal, dar nu numai, puteți accesa cu încredere canalul de Youtube al lui Tanu Index. De două, sau chiar de trei ori pe săptămînă puteți vizita un portal de discutii despre scena underground de rock si metal din România.

De asemenea, pe Tanu Index aveți șanse să vedeți și clipuri despre subiecte generale, cît si recenzii pentru filme, locații sau evenimente culturale. Acesta este doar un exemplu, există și altele care necesită doar o conexiune la internet și dorința de a săpa cît mai adînc în ceea ce poate să ofere acesta din punctul de vedere al muzicii rock & metal. Un bun model îl reprezintă și site-ul britanic last.fm, fondat în 2002.

Un simplu cont în această rețea îți va aduce recomandări muzicale din sfera ta de interes, recomandări ce sînt oferite pe baza unor algoritmi, care înregistrează muzica pe care o asculți în player-ul tău conectat la internet printr-un plug-in. Într-adevăr, această variantă este mai degrabă pentru cei de modă veche (deja!), care nu au renunțat încă la Winamp sau Windows Media Player. Și atunci nu e de mirare că trupele ce construiesc proiecte coerente sau albume conceptuale nu sînt luate în calcul de posturile de radio din eter.

Metal-opera, un fenomen al scenei europene

Pentru a fi corect pînă la capăt, voi preciza că în perioada în care am desfășurat micul experiment Rock FM, postul a difuzat un spot comercial care promova și trupa despre care voi vorbi astăzi. Spotul vorbea despre festivalul bulgar de la Kavarna, desfășurat între 2 și 3 iulie (2016, n.n.), și unde au concertat printre alții Therion (gothic-symphonic metal, Suedia), Myrath (oriental metal, Tunisia). Axel Rudi Pell (heavy-metal, Germania), dar și super-grupul Avantasia, înființat de Tobias Sammet în anul 1999.

Avantasia a readus în prim plan fenomenul rock-opera, – vezi Jesus Christ Superstar semnat de Andrew Lloyd Webber și Tim Rice în 1970 sau binecunoscutul The Wall (1979) – transformîndu-l în mare măsură în metal-opera. De altfel, The Metal Opera (2001) și The Metal Opera part II (2002) pot fi considerate într-o oarecare măsură actul de naștere al acestui subgen metal sau altfel spus aducerea lui la suprafață. Ulterior formației Avantasia a mai apărut un proiect de succes de tip metal-opera construit pe un șablon asemănător cu acesta.

Avalon

Fostul chitarist al formației finlandeze Stratovarius, Timo Tolkki, a lansat Avalon, un proiect foarte îndrăzneț la care au participat mulți dintre artiști prezenți și în Avantasia. Chitaristul afirma că subgenul metal-opera îi oferă posibilități nelimitate din punct de vedere muzical și că îl ajută să spună și să aducă povești în prim plan Pînă în prezent, Timo Tolkki a lansat sub titulatura Avalon două discuri, care au fost foarte bine primite de critica de specialitate: The Land of New Hope (2013) și Angels of Apocalypse (2014).

De altfel, Tolkki a mai cochetat cu metal-opera și înainte, fondînd grupurile Revolution Renaissance și Symfonia. Tot în zona metal-opera, dar cu elemente profund progresive se situează și formațiile Ayreon și Dream Theater. prin incredibilul material din 1999 Metropolis Part 2: Scenes from a Memory. La fel ca  Avantasia, și Ayreon are în spate un muzician cu viziune și care gîndește conceptual arta sa. Olandezul Arjen Anthony Lucassen a realizat cu Ayreon nu mai puțin de opt albume, dintre care se remarcă  în special Into the Castle (1998) și 01011001 (2008).

Ghostlisghts

Dar totuși ce reprezintă o operă rock sau metal? Este o compoziție muzicală în stil rock, dotată cu o structură narativă organică, reprezentată în formă scenică.[2] Dacă facem o paralelă cu fotbalul la nivelul construirii distribuției, putem afirma fără prea multe rețineri că avem de a face cu dream team-uri rock sau metal. Ca și cum ne-am afla cu toții la un meci de gală, spre exemplu meciul de retragere al lui Zinedine Zidane. Cu toate acestea, coeziunea joacă un rol definitoriu în alcătuirea primului 11.

În acest sens, voi aminti cîteva dintre starurile ce s-au perindat prin Avantasia de la începuturi și pînă astăzi: Michael Kiske (ex Halloween), Kai Hansen (Gamma Ray), Sharon den Adel (Within Temptations), Eric Singer (KISS), Klaus Meine (Scorpions), Dee Snider (Twisted Sister), Marko Hietala (Nightwish) sau Jon Oliva (Savatage). Cu asemenea nume nu e de mirare că proiectul rezistă de mai bine de 17 ani și se află deja la al șaptelea material discografic, Ghostlights (2016).

Albumul continuă povestea începută cu discul The Mystery of Time (2013). Broșura ce însoțește acest al șaselea album Avantasia venea, la vremea respectivă, cu un sinopsis extrem de incitant: “So take the time to follow me into a small old English town during the Victorian era and join a young agnostic scientist by the name Aaron Blackwell as he is forced to explore the coherencies of time, God and science; torn between belief in his professional conviction, his spiritual intuition, love and a lodge of scientific occultists.

Avantasia & topurile europene

Pe Aaron Blackwell îl regăsim și în povestea continuată pe Ghostlights. Sammet, care nu a împlinit încă 40 de ani. își asumă și de această dată dificilul rol de om orchestră, pe care doar creatorul conceptului l-ar putea reda într-un format unu la unu. Din acest punct de vedere, artistul german se aseamănă cu cineastul Woody Allen, care a jucat de foarte multe ori în filmele pe care le-a regizat.

După cîteva ascultări apăsate, Ghostlights pare mult mai dinamic decît precedentul material și funcționează atît ca întreg, dar și luat bucată cu bucată. De exemplu, piesa care deschide Ghostlights, Mystery of a Blood Red Rose, a intrat în finala germană a Eurovision. Alte piese remarcabile încă de la primele ascultări sînt: Unchain the Light, Master of Pendulum, Isle of Evermore și The Haunting, în incredibila interpretare a lui Dee Snider. Tobias Sammet meditează încă o dată la trecerea timpului, punînd în scenă cîteva personaje memorabile.

Personajele

Sharon del Adel este Muza, Michael Kiske Misticul, în timp ce Marko Hietala îl personifică pe Ceasornicar. Universul Avantasia aduce în plus și doi savanți (Robert Mason și Geoff Tate). Dar poate că cea mai spectaculoasă apariție o constituie reinventarea legendarului Dee Snider, solistul trupei Twisted Sister. El este Coșmarul în această metal-opera. Dacă ar fi să asociez acest album conceptual cu un film pe care l-am văzut recent, acesta ar fi cu siguranță Alice Through the Looking Glass în regia lui James Bobin.

Atmosfera rococo, contururile flamboaiante (susținute în special de părțile de clapă și chitară), vocile atît de diverse duc povestea și muzica de pe Ghostlights în foarte multe direcții,. Putem vorbi de power-metal, de symphonic-metal sau chiar de elemente gothice. Piesa Draconian Love răcește subit temperatura albumului, lăsîndu-ne să levităm pentru mai puțin de cinci minute.

Cu toate că radiourile din Statele Unite nu difuzează prea multe piese Avantasia, cu toate că jurnaliștii de la The Guardian nu au scris încă nimic despre acest super-grup, succesul lor la public dar și la critica de specialitate  este cuantificabil în Germania, Europa de Nord, dar și în Estul Europei. Ghostlights a ocupat locul al doilea în Offizielle Top 100 din Germania, locul al șaselea în Bilboard-ul canadian, dar și locul al șaptelea în Sverigetopplistan (Suedia).

Putem vorbi fără echivoc despre majoratul muzical al Avantasia. În 2017 proiectul demarat de Tobias Sammet va împlini 18 ani. Proiectul a reușit să își cartografieze un teritoriu numai al său pe scena metalică europeană. Colaborarea dintre casa de discuri Nuclear Blast și Avantasia pare a fi de 8 ani încoace un win-win situation. Vă doresc audiție plăcută!