Scena autohtonă de post-rock găzduieşte un grup restrâns de trupe, care, în ciuda retragerii Fjord, a rămas constant în ultimii 5 ani de zile, cel puţin. Valerinne, Am fost la munte şi mi-a plăcut, Fluturi pe asfalt, Nava mamă şi Zammorian, sunt câteva nume importante care încearcă să rămână relevante pentru publicul consumator de post-rock&progresiv. În ultima vreme, cei mai activi sunt: Zammorian care au făcut un spectacol plin de culoare muzicală la SoundArt Festival, Valerinne care au lansat în martie albumul Desire, dar şi Am fost la munte şi mi-a plăcut care se pregătesc să lanseze EP-ul La Deal, un material care mai mult te urcă, decât să te coboare.
Formaţia nevocal-instrumentală AFLMŞMP a luat naștere în anul 2015 şi este reprezentată de Mircea Becherescu, Vlad Enescu, Matei Pușcaru la chitară și Andrei Stere Câmpean la tobe. Aceștia au la activ un LP: S-a Rezolvat. Nu Se Poate (2017) și două EP-uri: Susurul Râurilor Care Curg În Jos Sau În Sus, Depinde Cum Te Uiți (2016) și La deal, ce urmează să aibă lansarea pe 11 aprilie în Club Control.
Primul EP, Susurul Râurilor Care Curg În Jos, Sau În Sus, Depinde Cum Te Uiți, este despre o escapadă la munte, unde cea mai importantă întrebare este: “Dacă se topesc munții ce fac?”. Pe Susurul Râurilor, melodia care iese cel mai tare în evidență, este integrat un astfel de monolog interior relatat de Andrei Nedelea, care amintește de convorbirile telefonice de pe albumul Nuit Noire al formației Lost in Kiev. Iar atmosfera întunecată este preluată și ea pe anumite pasaje, în special pe Prioritățile Ne Distrug Viața, Dar E Ok.
Materialul discografic Am rezolvat. Nu se poate înglobează trăirile unui student care vine la București să se distreze și descoperă pentru prima oară plăcerea de a merge cu metroul. Isabela Neamțu ne ghidează de-a lungul albumului, indicând în finalul pieselor Ultimul Microbuz către Capitală, Unde Erai în 1995? și Sunt Condamnat să Fiu Magnific, stațiile la care să coborâm. Însă Unde Erai în 1995? este piesa la care-mi place să rămân, pentru că-mi imaginez de fiecare dată că degetele care zgândăresc corzile sunt degetele unui copil care se joacă cu razele soarelui și această imagine mă trimite implicit cu gândul la albumul Helios al italienilor de la Misto.
Antonimie:
Occidental – mioritic
Munte – deal
Serios – amuzant
Cu mesaj – fără versuri
Așa aș descrie eu EP-ul La Deal. Occidental pentru că sound-ul se apropie de ceea ce auzim la trupe precum Mogwai, God is an Astronaut, Russian Circles sau Lost in Kiev; mioritic prin mesajele transmise de titlurile melodiilor, foarte sugestive pentru România cotidiană care vrea să evadeze mai la deal, sau mai la munte: Când Ziceai Că Pleci Pe Vapor, Eu V-am Zis Să Nu Mergem În Centrul Vechi, Am Adus Băutura, Fetelor. Mai în glumă, mai în serios, avem mesaj, dar n-avem versuri. În afară de conversația telefonică de pe Vedeți Că Asta E Lungă, care pare de data aceasta o parodie la Nuit Noire, La Deal este un material pe deplin instrumental care curge lin chiar și atunci când apar momente mai heavy.
Dealul debutează cu melodia Când Ziceai Că Pleci Pe Vapor, care trimite ascultătorul într-o vacanță plătită de stat (ar vrea el). Aceasta începe cu un sound fragil care amintește de albumul All is Violent, All is Bright al trupei God is an Astronaut, și continuă cu un ritm alternativ-R.E.M.-iesc de tobe, care face trecerea tot mai alertă către trilurile de chitară specifice post-rock-ului. După explozia cât se poate de previzibilă, a doua jumătate a melodiei se întoarce 360 de grade la atmosfera calmă din început, cu un pasaj tropical căruia i se adaugă ecouri de chitară. Prelungită de suișuri, coborâșuri și alte reacții fizico-chimice produse de temperaturi prea ridicate, călătoria cu vaporul durează până la 4 minute şi jumătate.
Sătrăiți, Sănătate, Serviciușor nu se prezintă într-o notă atât de optimistă ca precedenta, ci aduce mai degrabă cu un instrumental de black metal atmosferic, depresiv și supărat pe viață. Melodia se mai redresează pe parcurs cu mici scântei de note, dar riff-urile dure de la minutul 02:35 trădează adevărată față a acesteia. Nu știam că mersul la serviciu poate fi atât de solicitant, dar în pauza de țigară de la minutul 04, ritmul ținut la cinele și banalul acord de chitară se transformă într-o buclă de post-rock pur&gingaș, ce reprezintă o gură de aer pentru angajatul la full time.
De la serviciu acesta aterizează direct în Centrul Vechi, unde, din punct de vedere instrumental, totul pare metalic&palpitant. Dar, după 1 minut 42 de băut aceeași bere, starea de somnolență își face simțită prezența și salariatul se trezește abia pe la 04:32, urlând în toate părțile: Eu V-am Zis Să Nu Mergem În Centrul Vechi, hai să ne mutăm în Suprafața Utilă! O melodie foarte alertă, aproape lipsită de pauze, care este definiția perfectă pentru înghesuială, aglomerație și anxietate.
Am Adus Băutura, Fetelor e ceva mai degajată, mai rockish și cu nuanțele de college rock la ea. Clar îndeamnă la alcool mai mult decât sora ei din Centrul Vechi și ne pregătește fără nici un dubiu de cea mai lungă piesă de pe EP-ul La Deal. Vedeți Că Asta E Lungă începe cu un joc de ping-pong între chitări şi se transformă într-o izbire la propriu între acorduri de post-rock&sunet de tobe, care mai apoi se sfârșește cu o doză neașteptată de comedie. A fost o cursă lungă, nu cu vaporul, ci cu taxiul, dar a meritat toți banii.
Fluid, cu o îmbinare perfectă între momente liniștite și breakdown-uri explozive, La Deal este mini-albumul perfect pentru meditat, studiat&lecturat, plecat la drum lung cu mașina sau chiar escaladat dealuri&munți. Un material care mai mult te urcă, decât să te coboare.
Comentarii recente