Am descoperit trupa Grave for Sale pe la jumătatea lui martie, când basistul trupei, Bruno Mark Huțiu m-a introdus acestui surf rock rockabillyzat, cu ceva nuanțe de prog. De atunci mi-am pus în gând să aud această combinație live în Underworld, dar nu înainte de a afla mai multe despre membrii Grave for Sale și filmul muzical în care s-au prins.
ProgNotes: Mărturisesc că primul contact cu muzica voastră a avut loc la recomandarea basistului. Piesa pe care am ascultat-o a fost ‘Bruno’s Boogie’, care m-a dus cu gândul la trupa The Cramps. M-am bucurat să descopăr o trupă din România care gravitează între surf rock, rockabilly și pe alocuri chiar prog. Care e povestea Grave for Sale de până acum și cum vă încadrați în peisajul underground autohton?
Grave for Sale: Yo! GFS există din 2012, iar de atunci până acum am rămas, din câte știm, singura trupă de surf din România. Noi avem o accepțiune foarte largă a termenului de surf rock. Folosim elementele de bază ale genului: chitară cu reverb și ritmurile de tobe specifice, dar ne-am născut din punk. Suntem o trupă DIY, iar scena punk este singura care ne-a îmbrățișat întotdeauna. Între timp am început să scăldăm un picior și în scena psihedelică. Avem un nucleu al trupei format din membrii fondatori Tibi la tobe și Adi la chitară, punkiștii surferi, iar de-a lungul existenței trupei am avut clape, acordeon, saxofon și trompetă. Cel mai recent venit în trupă este Bruno, invitat în 2018 să fie chitarist, îl auziți la clape pe EP-ul ‘Garajo‘, iar acum e la bas. El este cel vinovat pentru influențele psihedelice de pe EP.
PN: Carl Perkins, Dick Dale&The Beach Boys, anii 60 – mai sunt aceștia revelanți pentru publicul din 2019? Care sunt elementele noi cu care vă propuneți să atrageți milenialii sau generația Z?
GFS: Clasicii rămân clasici indiferent cine îi ascultă. Relevanți cu siguranță nu mai sunt. Au fost atunci. Acum sunt relevanți doar pentru cei care sunt influențați de ei care sunt relevanți acum, dar desigur sunt absolut blanao.
Noi suntem o trupă modernă de neo-surf, deci intrinsect suntem pentru publicul tânăr de azi. Noi ne dorim în aceeași măsură să-i atragem prin sound-ul retro cât și să-i speriem atunci când din surf trecem în doom sau din rockabilly în acid rock.
Magia și misiunea muzicii rock este de a elibera oamenii de tirania monotoniei și a conformismului. Exact asta facem sub larga umbrelă a surf rock-ului
PN: Credeți că există public în România pentru genul de muzică pe care îl cântați voi? Considerați că asocierea cu o trupe de stoner sau alternativ ca Puple Caravan, respectiv Sticks and Stones vă ajută în procesul de formare a bazei de fani?
GFS: Cosiderăm irelevantă existența unui public de nișă pentru muzica noastră. Muzica GFS este o muzică pe care îți dai cu dans și cu rock ‘n roll. Până și cineva care căuta un party dnb și a ajuns accidental la noi la concert ar putea să se distreze și să zică: ‘Trupa asta e coaie!’ Magia și misiunea muzicii rock este de a elibera oamenii de tirania monotoniei și a conformismului. Exact asta facem sub larga umbrelă a surf rock-ului, incorporând orice alte influențe, poftim.
Purple Caravan și Sticks and Stones sunt în primul rând două trupe excelente cu care este o plăcere să împărțim scena și pe care abia așteptăm să le vedem live. Au fost primii pe care i-am invitat să cânte și au acceptat din prima. Bruno i-a invitat fiindcă e fanul lor. Poate e doar satisfacerea dorinței lui egoiste de a vedea live trupele care îi plac.
Sticks and Stones au scos trupa de la pensie ca să cânte cu noi, ceea ce e deosebit de flatant. Din păcate, ei cel mai probabil vor rămâne o comoară ascunsă pentru cunoscători și hipsteri, genul ăla de trupă: ‘Bă, men, hai să-ți arăt o piesă.’, ‘Whoah, men, cum are numai 3k views?’. Au piese excelente și nu e deloc de mirare că băieții cântă în alte proiecte ce au foarte mult succes. Ascultați albumul ‘Take it to the heart!’ pe YouTube.
Purple Caravan sunt o mare tânără speranță pentru heavy rock-ul românesc. Abordează un stoner în vena Sleep și ar fi cu siguranță printre trupele preferate ale lui Conan the Barbarian. Vezi piesa ‘Private Hell’ pe YouTube; shit don’t get heavier than this! Ca un inside joke, ei au scris și piesa aia faimoasă cu ‘wings of flex’. Le dorim să se țină de treabă și să ne întâlnim cu ei în tour prin Europa.
În concluzie, i-am chemat fiindcă sunt awesome.
PN: Muzica voastră eclectică reușește să incorporeze și câteva elemente de progresiv. Voi cum vă plasați față de acest gen muzical?
GFS: Prog-ul ce îl auziți la noi, nu îl considerăm neapărat prog. Într-adevăr piesele evoluează și se schimbă des și avem și unele pasaje în măsuri impare, dar le considerăm o consecință a personalității colerice a lui Adi, care întotdeauna scrie câte cinșpe părți pentru orice piesă, precum și un mod inconștient de a compensa lipsa vocalului pe unele piese. Putem spune că dacă suntem într-o oarecare măsură progresivi, am ajuns accidental așa. De asemenea, ca un mic teaser, dacă ați simțit că EP-ul ‘Garajo’ are influențe prog atunci habar n-aveți ce urmează. Spunem doar atât: ‘ne-am dat maxim, men.’
PN: Pe profilul vostru de bandcamp scrie că vă propuneți să compuneți piese pentru scene imaginare de film marca Tarantino. Care sunt filmele care vă inspiră cel mai tare și ce alți regizori puteți da drept exemplu când vă proiectați în minte și alte „scene imaginare”?
GFS: Da! Muzica noastră este deliberat ambiguă spre a invita ascultătorul să-și facă propiul film. Ambiguă, nu diluată. Poți asculta GFS când mergi pe stradă și să-ți faci mersul de gangster, dar nu poți să-ți faci temele ascultând GFS.
Filmul și muzica de film sunt o mare inspirație pentru noi. În mod rușinos ne folosim de brand-ul Tarantino ca să părem mai cool, dar suntem egal influențați de Guy Ritchie, Frații Cohen cu filmele cu gangsteri, de Stanley Kubrik, James Cameron, Andrei Tarkovsky pe partea de SF și John Carpenter, Kim Ki Duk la filme horror. Akira Kurosawa face spaghetti western-uri cu samurai. Clasicul western ‘Cei 7 magnifici’ e un remake după ‘Cei 7 samurai’ regizat de el.
3 filme preferate de la cei trei membri:
Tibi: Misery, Deer Hunter, The Mist
Adi: Ichi the killer, Tetsuo, Pi
Bruno: Event Horizon, The Thing, Akira
Trebuia să ne oprim din înregistrat ori de câte ori trecea vreun camion prin fața clubului
PN: Citeam într-un interviu acordat în 2014 pentru Digi24 că urma să lansați un album intitulat ‘New Moon’, dar nu am reușit să-l găsesc pe bandcamp, care este povestea lui?
GFS: ‘New Moon’ ne este foarte drag, el a fost înregistrat de formula inițială GFS. Acel material a fost un EP/demo cu 6 piese produse über DIY, din care am făcut cam 50 de bucăți ce au ajuns la prieteni și la câțiva fani. Chiar și Bruno care a intrat în trupă la 4 ani după lansarea lui, are un album semnat de la concert, dar nu ține minte să-i fi cunoscut pe băieți atunci. Pesemne s-a simțit bine la concert. Încă mai avem piesele, care sunt foarte drăgu. Dacă chiar există oameni curioși să-l asculte, să ne scrie la graveforsale.tm@gmail.com și le vom trimite piesele cu drag. Posibil să reedităm pe viitor materialul în format fizic. Merci de idee!
PN: Tot pe bandcamp aflu că EP-ul ‘Garajo’ a fost înregistrat în Club Manufactura din Timișoara, mi se pare foarte interesant în condițiile în care sunetul este și foarte bine captat. Cum v-a venit ideea? Intenționați să procedați astfel și cu următoarele materiale?
GFS: Avem o relație deosebită cu Manufactura. Am cântat acolo de nenumărate ori, iar cuplul de patroni Robert/Robyn sunt prietenii noștri. Robyn a cântat în GFS la acordeon, clape și voce. Escu, sunetistul rezident al clubului, este fostul nostru basist.
Am ales să înregistrăm la Manufactura fiindcă sala noastră de repetiții era oribilă. Manufactura este la subsol, pereții sunt din cărămidă, cu multiple arcade și două camere ce se desprind din corpul principal unde am înregistrat. De asemenea, trebuia să ne oprim din înregistrat ori de câte ori trecea vreun camion prin fața clubului. În principiu, spațiul nu e ideal pentru înregistrat. Sound-ul este meritul lui Adi. El este inginer de sunet și se ocupă cu partea de înregistrări. Mix-ul și master-ul au fost făcute de Adi și Bruno pe parcursul a mai multor luni, pentru a regla imperfecțiunile până în punctul în care nu mai dăunau calității pieselor, ci doar îi întăreau caracterul de garage rock, de unde și numele ‘Garajo’.
Între timp ne-am mutat într-o sală de repetiții mult mai bună, pe care am antifonat-o și convertit-o într-un studio DIY, ce ne va permite să avem o calitate sporită a înregistrărilor. Vom continua să ne producem singuri muzica precum și orice ce ține de side project-urile noastre. Recent am înregistrat 4 piese pentru trupa de rock A Csajod din Cluj și ne-am dori să producem și alte trupe. Dacă există trupe care ar dori să colaboreze cu noi, îi invităm să ne contacteze și îi ajutăm cu drag.
Nouă ne place să ne mișcăm așa că facem în mod natural piese groovy și dansante, dar și agresive.
PN: ‘When the surf goes down’ este singura piesă de pe ‘Garajo’ care se apropie de modelul baladă post-rock, pe când ‘Bruno’s boogie’, ‘LED Jesus’ și ‘Grave for sale’ sunt mai dansante. Considerați ca o porție mai mare de piese de acest gen va face publicul vostru să se miște mai mult la concerte?
GFS: Piesa ‘When the surf goes down’ am gândit-o ca pe o balada visătoare a la Beach Boys (vezi Surfer girl) care se termină în trip-hop. Post rock-ul am zice că, prin chitări mărețe evocă un sentiment expansiv, pe când WTSFG, este o piesă naivă și claustrofobă; sentimentul este acela de a fi blocat, iar decât să te revolți, mai degrabă aprinzi un cui și te cufunzi în dulce melancolie. Totuși ne bucurăm mult că ați văzut această valență în piesă. Cu siguranță avem și momente mai post rock de atât, ce se pot auzi în concert.
Legat de mișcarea publicului, ea există și nu este ceva ce ne-am propus. Nouă ne place să ne mișcăm așa că facem în mod natural piese groovy și dansante, dar și agresive. De asemenea, Bruno a ghidat intenționat compozițiile înspre a aduce publicul la dans. Vrem să scoatem lumea din pasivitate. ‘Bruno’s Boogie’ are o temă dansată de rockabilly gândită să te seducă, ca atunci când intră partea de mijloc să te trezești pe un trip LSD, a la Acid Mother’s Temple. Revino-ți, fraiere! Două palme și am trecut în ‘LED Jesus’ și în cinematograful din mintea ta (Kopfkino) rulează Kill Bill. That’s how we roll, yo. Dacă vrei să îți dai, pe GFS poți să o faci maxim. Noi ne dăm oricum, că ne place, de aia facem ce facem.
PN: Sunteți actualmente într-un mini-turneu de promovare prin țară în orașe precum: Craiova, București, Sibiu, Oradea, Zalău și Cluj, unde lumea poate veni să vă vadă și să vă asculte muzica. După încheierea acestuia ce vă propuneți la nivel compozițional, aveți în vedere și un material LP?
GFS: Da, avem 14 concerte în acest mini-turneu. Pe lângă concertele din România, avem confirmate momentan concerte la Viena și Budapesta, precum și în Croația, la Umag și Dakovo. Vom ieși din ce în ce mai des și mai departe din țară. Ține-ți-ne pumnii, vă rugăm!
Legat de LP, da, vom scoate unul anul acesta. Facem tot posibilul să fie disponibil și pe vinil. Avem piesele scrise și ne grăbim să-l înregistrăm fiindcă am început să compunem din nou și curg deja piesele pentru ‘următorul-următorul’ material.
Mulțumim Corina și echipa ProgNotes, precum și celor care ați citit articolul. Sperăm că vă place ceea ce facem și am dori să vă vedem live.
Pwp all! Dance on your grave!
Comentarii recente