Soen “Lotus”
Țară: Multinațional
Gen: Rock/Metal Progresiv
Casă de discuri: Silver Lining Music
Dată de lansare: 1 Februarie
Au trecut doi ani de la ritualul de pe muntele Lykaion, când Soen începeau să-și descifreze stilul. Odată cu venirea noului chitarist Cody Ford, asistat adeseori la chitară de Lars Ahlund, clăparul formației, avem și confirmarea noii identități pe care și-o asumă Soen. Inițial, pe albumele Tellurian și Cognitive sound-ul lor era puternic comparat cu cel al trupelor Tool și Opeth, însă melodii precum Rival, Martyrs și Lotus înlătură orice dubiu în legătura cu asta, iar noul albumul Lotus pare să nu privească deloc în urmă.
Pe Rival ne delectăm cu riff-uri săltărețe și ritmate, sunetul a două bass-uri intercalate, dar și cu un clinchet produs de ciocnirea chitării de clape. Vocea lui Joel Ekelof este adusă în față la mixaj și acesta este unul din semnele că formația vrea să se îndepărteze de una dintre caracteristicile sound-ului Tool: voce înfundată – instrumental pregnant.
Martyrs schimbă cu adevărat regulile jocului, ne aflăm în fața unei melodii care transmite enorm, de la instrumental la versuri. Susținut de riff-uri progresive frenetice, dar și de o secțiune ritmică foarte bine închegată, Ekelof cântă despre cât de important este să nu-ți fie frică să fii diferit și să nu te lași încarcerat în așteptările pe care le au cei din jur asupra ta. Mesajul puternic și care face apel la toleranță, se aude cel mai bine la minutul 5:16 în strigătul de ajutor al solistului, un falset subțire și înalt pe care nu credeam că îl poate produce.
Lotus nu este doar melodia care dă numele albumului, este și cea mai emoționantă baladă compusă de Soen. Îi ține cel mai bine locul piesei Lucidity, numai că de această dată părăsim camera mov pentru a păși către libertate, pe ritmuri de chitară bluesy: “Rich is the one who is free”. Vocea sensibilă a lui Joel îi face concurență serioasă lui Mikael Akerfeldt și este, în același timp, complimentată cum nu se punea mai bine de solo-urile executate de Cody Ford.
SOEN online:
https://www.facebook.com/SoenMusic
Dream Theater “Distance Over Time”
Țară: SUA
Gen: Metal Progresiv
Casă de discuri: Inside Out
Dată de lansare: 22 Februarie
Pull Me Under, The Looking Glass, Enemy Inside, The Gift Of Music sau Status Seeker sunt doar câteva dintre single-urile care au fost compuse și împachetate special pentru a promova albume integrale. Pentru Distance Over Time, membrii Dream Theater nu se depărtează de această rețetă “radio friendly” nici cu Untethered Angel, Fall Into The Light sau Paralyzed.
Untethered Angel posedă un arpegiu parcă familiar, iar riff-ul principal prezintă un ritm groovy specific nu metal-ului. Personal, mă întoarce către o melodie din 2007, de pe albumul Systematic Chaos, și anume Forsaken. Atât versurile, cât și clapele și părțile cu solo-uri sunt tipice Dream Theater și chiar nu e nimic rău în a auzi o melodie care posedă toate ingredientele. Un singur lucru deranjează la audiție, modul în care a fost produsă melodia, și aici nu mă refer la întregul procesul de mixaj făcut de Petrucci, ci strict la modul înfundat în care sună LaBrie pe melodie, pentru care mai mergea puțin volum în voce.
Probabil pentru mulți ascultători deja nu mai este un secret faptul că Dream Theater a recreat întreg albumul Master of Puppets, așa cum nu mai este un secret nici faptul Fall Into The Light posedă riff-uri inspirate din sound-ul Metallica. Cu toate acestea, majoritatea pasajelor sunt melodice, iar vocea lui LaBrie, de această dată, mai clară și mult mai bine valorificată, intervenția lui Petrucci de la minutul 4:00, versurile sensibile compuse de Myung și inserțiile de clape din sintetizatorul lui Rudess, contribuie la aerul de baladă al piesei.
Paralyzed se încadrează doar ca durată în secțiunea “radio friendly”, cu doar puțin peste 4 minute, însă din punct de vedere al construcției este total diferită de Untethered Angel sau Fall Into The Light. Nu foarte complexă, dar extrem de electrică, melodia aduce ascultătorul mai aproape de album și îl face dependent de acesta: “A heart that feels no pain/ Addicted to the game”.
Așadar, ținând cont de primele impresii generate de cele trei piese, vom avea parte de un material discografic cu un ușor suflu de nou, dar cu elemente bine cunoscute și ancorate în ani precum 2004, 2007 sau 2009. Oricum, un lucru este sigur, dacă primele două single-urile oferite au fost ușor de anticipat, albumul Distance over time va fi cu siguranță, asemeni melodiei Paralyzed, o surpriză plăcută.
DREAM THEATER online:
https://www.facebook.com/dreamtheater/
https://twitter.com/dreamtheaternet
https://www.youtube.com/user/dreamtheater
https://www.instagram.com/dreamtheaterofficial/
O.R.k. “Ramagehead”
Țară: Marea Britanie/ Italia
Gen: Rock Progresiv
Casă de discuri: Kscope
Dată de lansare: 22 Februarie
22 februarie, o zi istorică pentru sfera progresivă, va aduce nu mai puțin de 9 lansări de albume, ale unor trupe ca: Dream Theater, Mortanius, Shumaun, Wheel, The Room, Rhys Marsh, The Wrong Object, Professor Tip Top și O.R.k..
O.R.k este un proiect nou, recent semnat cu Kscope și compus din: Lorenzo Esposito Fornasari, Pat Mastelotto (king Crimson), Colin Edwin(porcupine tree) și Carmelo Pipitone (system of a down). Cu două materiale discografice la activ, Inflamed Rides lansat în 2015 și Soul of an Octopus în 2017, supergrupul se pregătește de lansarea celui de-al treilea, Ramagehead. Pentru promovarea acestuia, O.R.k au ales două piese total diferite ca stil și vibe: Kneel to Nothing și BLACK BLOOMS.
Pe Kneel to Nothing Lorenzo Fornasi cântă despre tehnologia care ne-a invadat viețile și pe care o regăsim persistent în majoritatea activităților noastre zilnice. Piesa este puternic străpunsă de influențe alternative și nu-metal, iar Soundgarden, Alice in Chains, respectiv Korn și System of a Down sunt câteva trupe de gen care îmi vin în minte. Nu același lucru putem spune despre BLACK BLOOMS la care deși Serj Tankian și-a adus contribuția, nu încorporează elemente System of a Down. Melodia este atmosferică, cu o viziune aparte, iar Serj Tankian împreună cu italianul Lorenzo Fornasari realizează un duet de voci sfășietor.
BLACK BLOOMS și Lotus sunt în opinia mea cele mai impresionante balade ale lunii februarie, iar Distance Over Time, Lotus și Ramagehead sunt trei materiale extrem de promițătoare, care merită a fi descoperite.
O.R.k online:
Comentarii recente