VOLA “Witness”

Țară: Danemarca/ Suedia
Gen: Metal/ Rock Progresiv
Casă de discuri: Mascot Label
Dată de lansare: 21 Mai

După o imersiune în discografia trupei și după 4 ani-lumină de purtat muzica VOLA cu mine, la întrebarea „Cum ai introduce trupa unui prieten ascultător?”, aș răspunde cu genul abordat pe care îl denumesc prog-alt-djent cu o atmosferă visătoare și o vocea masculină eterică, și aș menționa senzația produsă la audiție – asemeni înotului într-o piscină deschisă la miezul nopții, în timp ce corpul se învelește cu cerul înstelat.

„Witness” transmite din plin asta când debutează cu Straight Lines, un hit instant care ne teleportează în lumea tiparelor muzicale ce se încâlcesc în păr și nu se mai desprind, dar și în lumea refrenelor care ne rămân în minte mult timp de acum înainte, cum e cazul cu „You’re running low on straight lines”. Urmează Head Mounted Sideways care amintește preț de un minut de sonorități de pe „Inmazes”, printr-un amalgam de tranziții heavy între instrumente. Auzim chitara setată pe o tonalitate joasă și riff-urile intense realizate de Asger, intervențiile bruște și fascinante ale lui Adam la tobe și basul lui Nicolai care complimentează chitara de-a lungul acestui pasaj. Codecul vocal folosit de Asger adaugă o notă de dramatism melodiei și face trecerea de la un tărâm science fiction subjugat, către un tărâm fantasy liber, reprezentat de o voce caldă și o muzică liniștită. Tot spre reverie înclină și 24 Light-years, cu un aranjament la clape orchestrat de Martin și demn de a concura cu o piesă marca Voyager.

These Black Claws este un concept complet nou pentru VOLA prin colaborarea cu rapperul Shahmen. Mișcarea absolut îndrăzneață o pot compara cu ceea ce au compus Pain of Salvation pentru albumul „Panther”. Vola au mixat djent cu rap, orgă și tobe cu bătăi foarte bine calculate. În timp ce These Black Claws reprezintă o premieră, Freak este o baladă senină și simpatică, tipică Vola și destinată ascultătorilor căroră le-au plăcut mult „Applause of a Distant Crowd”. Napalm nu se depărtează de tiparele Vola, și avem parte de un acompaniament chitară-sintetizator, însă și de o doză zdravană de riff-djent á la Meshuggah și un strat aspru adăugat de tobe și bas.

VOLA online:
volaband.com/
facebook.com/volaband

open.spotify.com/artist/
youtube.com/c/volaband

JPL “Sapiens, Chapter 2/3: Deus ex Machina”

Țară: Franța
Gen: Rock Progresiv
Casă de discuri: Quadrifonic
Dată de lansare: 12 Martie

Chitaristul francez Jean-Pierre Louveton aka JLP, este binecunoscut pentru rolul său unic în trupă de progrock NEMO și drept compozitor pentru proiectul cu titlu abreviat, încă din 2002. Cu o istorie solidă în spate și cu 10 materiale discografice la activ, printre care se numără și „Sapiens, Chapter 2/3: Deus ex Machina”, Jean-Pierre nu încetează să uimească prin compozițiile sale tânguitoare, ce abundă de note de chitară fusion, specifică scenei canterbyriene (Wilde Flowers, Soft Machine, Caravan).

„Sapiens, Chapter 2/3: Deus ex Machina” este a doua parte din trilogia de space rock opera „Sapiens” și o călătorie fascinantă condusă de chitara și vocea caldă a lui Jean-Pierre. Totul interpretat în limba maternă a muzicianului, pe care nu o agreez de fel, dar pe care o iubesc când vine din partea unor trupe care știu să o pună muzica potrivită și să o îmbrace într-o poveste lirică desăvârșită. Un alt exemplu perfect este Alcest, deși două trupe deloc asemănătoare din punct de vedere muzical.

„Deus ex Machina (1): La Machine” este din start bucata mea muzicală preferată, săltăreață, melodică, cu mult pop rock și pasaje la clape. „Deus ex Machina (2): A play to govern us all” conține un intro care te bagă în transă și un pian jucăuș, care acompaniază superb solo-urile tânguitoare de chitară. „Scorched Earth” amețește și mai tare cu un prog-rock melodic în care chitara se duelează cu sintetizatoarele. Influențele sunt și ele la vedere: King Crimson, Genesis, ba și chiar Blackmore’s Night, aș spune eu.

JLP online:
jplouveton.com/
youtube.com/channel/
jplouveton.bandcamp.com/

Wheel “Resident Human”

Țară: Finlanda/UK
Gen: Metal Progresiv
Dată de lansare: 26 Martie

Wheel este o trupă finlandeză de prog-metal, a cărei muzică am descoperit-o în 2019, la Posada Rock. Impactul pe care l-a avut muzica lor auzită live a fost unul interesant, pentru că, pe de-o parte, asemănarea cu Tool nu poate fi contestată, iar pe de altă parte, sound-ul dispune și de elemente proprii, distincte care sunt puse în valoare prin modul strașnic în care sunt executate. Pentru început, un exemplu ar fi atmosfera tribală dată de percuția lui Santeri Saksala, apoi riff-urile de chitară foarte versatile, plăcute și ușor de reținut produse de Jussi Turunen, dar și profunzimea dată de linia de bass a lui Akki Virta. Un alt atuu al trupei este timbrul vocal cristalin, cald și încărcat de emoție, a lui James Lascelles, dar strident și pe fază atunci când e necesar.

Dacă în februarie 2019 Wheel își lansau albumul de debut, „Moving Backwards”, în luna martie a acestui an lansează cel de-al doilea album din discografie, „Resident Human”. Exploziva Movement, emoționanta Dissipating și hipnotica Fugue spun cel mai bine povestea naturii umane. Movement debutează cu un riff de bass oclusiv și ține ascultătorul în priză pe tot parcursul melodiei, un instrument care se remarcă și pe balada Dissipating și realizează un duel superb cu chitara post-rock. De la influețele Russian Circles, la Karnivool și Wheel obține Fugue, o melodie care se concentrează pe a induce o stare, o atmosferă de melancolie plăcută, familiară. Sentimentul e deosebit, iar piesa nu are nevoie de prea multă voce sau prea mult efort instrumental pentru a-l crea.

Identitatea muzicală Wheel se bazează pe Tool, dar aceasta trupă are mult mai mult de oferit: sensibilitate, breakdown-uri explozive, un bass lider care conduce majoritatea pieselor, schimbări spectaculoase de ritm și o poveste versificată încarcată de sentimente viscerale. Hyperion și Ascend oferă toate aceste elemente, iar Old Earth și ceva în plus: o bucată de pian memorabilă care încununează efortul susținut de pe „Resident Human”.

WHEEL online:
facebook.com/wheelband
wheelband.net/

where mermaids drown “And the raging winds do blow”

Țară: Franța
Gen: Post Rock
Dată de lansare: 9 Aprilie

Despre francezii de la where mermaids drown nu se scrie prea mult, muzica vorbește de la sine. Trebuie știut că „And the raging winds do blow” este EP-ul de debut care îmbarcă ascultatorul într-un voiaj muzical post-rock. Durează o jumătate de oră și cuprinde un drum plin oscilații, cadențe crescânde și trei opriri : One Week, Mydriasis, Brine Poo.

„And the raging winds do blow” mă trimite într-o vacanță la mare, în care văd apusul de soare, farul care se pregătește să lumineze valurile și apa învolburată, dar și pescărușii care se întorc pe plaja goală, împrumutată anterior de oameni. Muzica este luxuriantă, o priveliște sonoră populată de emoții puternice în care e foarte ușor să te pierzi. Chitara cu un zgomot prelungit și vibrant se comportă precum vântul și împrăștie nisipul plajei. Sunetul său fin care intră într-o scoică și iese tulbure și sălbăticit. În spirală, în formă de melc, în forma ochiului oceanic.

Deci, dacă vrei să te aventurezi pe mările înspumate împreună cu 4 capitani francezi din Lyon, EP-ul „And the raging winds do blow” reprezintă tot ce ai nevoie: navă & hartă; post-rock & vise.

WHERE MERMAIDS DROWN online:
facebook.com/wheremermaidsdrown
linktr.ee/Wheremermaidsdrown

Esa Holopainen “Silver Lake”

Țară: Finlanda
Gen: Rock/ Metal Progresiv
Casă de discuri: Nuclear Blast
Dată de lansare: 28 Mai

Esa Holopainen, chitarist și membru fondator pentru trupa Amorphis, dorește să-și pună la treabă abilitățile de compozitor și textier într-un proiect solo în care adună sub lună cei mai buni vocaliști de pe scena de prog metal și numai. Pe „Silver Lake” sunt puse în valoare voci precum Einar Solberg (Leprous), Tomi Joutsen (Amorphis), Anneke van Giersbergen sau Jonas Renkse (Katatonia).

Pentru cei care au ascultat „Queen of Time” de la Amorphis, vor vedea „Silver Lake” ca pe o continuare naturală din punct de vedere muzical, cu execuții strălucite pe chitară, câteva elemente noi interesante precum saxofon sau flaut, dar și aportul unic adus de fiecare muzician colaborator în parte. Jonas Renkse deschide albumul cu Sentiment și-l închide cu Apprentice, iese în aceeași manieră în care a intrat în lacul argintiu. Ne poartă cu Sentiment pe noi culmi, în vârf de ocean, cu o baladă acompaniată de chitară acustică și solo-uri fluide. Mesajul versurilor este ascuns pe fundul oceanului „I sеnd this away/ A message in a bottle madе of clay/ For the waves to devour”, de unde numai furtuna îl poate aduce la suprafață.

Storm, hit-ul prog al verii 2021 cu vibe-uri Dire Straits, este catchy și scăldată în razele soarelui, Ray of Light este serenada interpretată sensibil de Einar Solberg la lasarea serii, iar Fading Moon reprezintă o nouă colaborare armonioasă între Esa Holopainen și Anneke van Giersbergen.

ESA HOLOPAINEN online:
facebook.com/esaholo
facebook.com/SilverLakeEH
linktr.ee/silver_lake_eh

Corina Grasu

Corina Grasu

Prezență delicată și binevoitoare, mereu cu zâmbetul pe buze, Corina scrie cu ușurința cu care zigzaghează printre rafturile cu cărți și muzică, multă muzică atent aleasă. Atunci când n-o găsim la Cărturești Carusel sigur e la vreun concert, sau pregătește un interviu pentru ProgNotes.

Leave a Reply