Jordan Rudess “Wired for Madness”

Țară: USA
Gen: Rock Progresiv
Casă de discuri: Music Theories Recordings / Mascot Label Group
Dată de lansare: 19 Aprilie

Clăparul formației Dream Theater, Jordan Rudess este un artist foarte ocupat la momentul de față: lansează albumul Wired For Madness și anunță cea de-a patra ediție KeyFest, un eveniment anual care a devenit tradiție, toate în timp ce se află în turneu cu Dream Theater. Revenind la materialul solo pregătit, Jordan Rudess a lansat două clipuri pentru melodiile de promovare Wired for Madness Part. 1 și Why I Dream.

Wired for Madness Part. 1 tinde mai mult spre rock decât spre metal, dar Jordan Rudess nu-și ascunde deloc nebunia și se dezlănțuie compozițional, dând senzația de o improvizație spontană, când de fapt fiecare notă este gândită și trecută prin filtrul creației. De asemenea, cu artiști invitați, precum Marco Minnemann, James LaBrie, Vinnie Moore, Guthrie Govan, Joe Bonamassa și John Petrucci, începem să ne punem niște întrebări: A mai contribuit Rudess și cu altceva pentru Wired for madness pt. 1, în afară de clape și evident, compoziție? Vocea pe care o auzim în melodie este chiar cea a magicianului?

Răspunsul îl găsim pe Why I Dream, unde Rudess își aduce aportul vocal din plin. Acesta “își pune mânușile” când manevrează clapele, astfel că, în afară de pasajul jazzy de la mijlocul melodiei și de solo-ul de chitară care îl succede, lucrurile sunt mult mai relaxate. Atât melodia cât și clipul își propun să inducă o stare de psihedelic și contemplare, iar rezultatul este cel așteptat: ascultătorul se întreabă de ce visează, ce îi rezervă viitorul și ce alte surprize va mai descoperi pe materialul Wired for Madness.

JORDAN RUDESS online:
https://www.jordanrudess.com/
https://www.facebook.com/jordanrudessofficial/ https://www.instagram.com/jcrudess/
twitter.com/jcrudess

Lonely Robot “Under Stars”

Țară: UK
Gen: Rock/Pop Progresiv
Casă de discuri: InsideOut Music
Dată de lansare: 26 Aprilie

Am fost mereu fan a tot ce înseamnă space rock de la UFO, Hawkwind și Pink Floyd până la Air, The Flaming Lips, Muse, Porcupine Tree și chiar Dream Theater. Astfel, John Mitchell mi-a tras atenția din momentul când a anunțat completarea trilogiei Please Come Home – The Big Dream – Under Stars, pentru proiectul Lonely Robot. Under Stars continuă aventura astronautului singuratic prin universul muzicii progresive cu melodii precum Ancient Ascendant, How Bright is the Sun și Authorship of Our Lives.

Ancient Ascendant începe transmisiunea cu un efect de voce robotică care îmi reamintește de grupul Daft Punk, deși trebuie să recunoaștem că tot mai multe formații se folosesc de acest artificiu interesant. Însă Lonely Robot se remarcă aici prin sunetul distinctiv al chitării lui Mitchell care doar intervine pentru a crea textură melodiei, și prin stilul narativ în care este introdusă vocea, un element foarte des întâlnit în rockul progresiv.

How Bright is the Sun debutează cu un șir de note de pian, iar maniera în care evoluează melodia aduce cu baladele triste marca Steven Wilson. Astronautul plonjează prin cosmosul vast&rece și se lasă purtat de stele la fel cum ascultătorul se lasă purtat de solo-urile copleșitoare de chitară ale lui Mitchell. Iar How Bright is the Sun este o melodie atât de fin executată că până și tobele lui Craig Blundell sunt integrate fără reproș.

Pianul este folosit din nou pe Authorship of Our Lives, de aceasta dată însă, este chiar instrumentul vedetă, ceea ce indică schimbarea coordonatelor în direcția clapelor, pe acest material discografic. În ceea ce privește acest aspect, sunetul Lonely Robot orbitează ușor în jurul esteticii muzicale create de Vola, aș spune eu. Oricum, este cu siguranță o melodie foarte reușită care oferă din nou cu bun gust, solo-uri spațiale, sunete perfect imbinate de baterie și un mesaj liric intens.

LONELY ROBOT online:
http://johnmitchellhq.com
https://www.facebook.com/LonelyRobotband/

Lost in Kiev “Persona”

Țară: Franța
Gen: Post Rock Instrumental
Casă de discuri: Pelagic Records
Dată de lansare: 26 Aprilie

Francezii de la Lost in Kiev m-au fermecat dintotdeauna, Nuit Noire (2016) fiind din punctul meu de vedere albumul lor de referință și unul din preferatele mele. Nu am mai auzit nimic de ei trei ani de zile, dar luna aceasta se întorc cu albumul Persona. Primele melodii de pe materialul discografic furnizate sunt Lifelooper și Persona.

Lifelooper este construit într-o notă mai energică, deși păstrează din întunecimea și depresia dar și din conceptul cinematografic prezente pe Nuit Noire. Pentru a compensa lipsa unui vocalist trupa apelează la un sample înregistrat care conține un discurs rostit, iar pentru a face lucrurile și mai interesante, membrii trupei aleg să nu împrumute un dialog dintr-un film și își creează propriul material. Poate părea absurd pentru unii, dar consider că reprezintă un aspect important ce face parte din identitatea trupei.

Piesa Persona este deschisă de o undă de sintetizator și alte elemente futuristice care „mimează viața”, asemeni unui aparat de ventilație, pentru ca apoi să se reverse într-o explozie de sunete care redau atmosfera unui univers distopic. Este ceva nemaiauzit la o trupă ca Lost in Kiev, sound-ul lor intră în a doua dimensiune și experimentează mult cu sintetizatoarele, elemente alternative și de stoner, ba auzim chiar și un vibe al anilor 80 în finalul Lifelooper. Deci despre ce vorbim?

LOST IN KIEV online:
https://www.facebook.com/lostinkiev/
http://lostinkiev.bandcamp.com

Periphery “Periphery IV: HAIL STAN”

Țară: USA
Gen: Metal Progresiv/ Metalcore Progresiv
Casă de discuri: 3DOT Recordings
Dată de lansare: 5 Aprilie

Niciodată nu am îndrăgit în mod excepțional metalcore-ul sau orice formă de progresiv care încorporează metalcore, dar au existat și excepții care m-au făcut să-mi schimb adeseori părerea. Periphery și al lor nou album, spre exemplu,Periphery IV: HAIL STAN, au dat lovitura în această privință.

Extrase de pe Periphery IV: HAIL STAN, Blood Eagle este plină de djent și probabil cea mai heavy piesă, în timp ce Garden in the Bones este mai soft, dar epică și construită din riff-uri elegante care se aliniază în fața mixului de voce soft cu voce de scream. E ca și cum Tesseract și Meshuggah au realizat un album împreună, așa simt eu când ascult aceste două melodii.

Periphery au dat albumul spre streaming pe YouTube, astfel ne putem bucura și de Satellites, în care solistul Spencer Sotelo își pune vocea și emoțiile pe tavă și înmânează ascultătorului o baladă impresionantă ce concurează cu Lune, de pe Periphery III: Select Difficulty; de Reptile, care are toate ingredientele: orchestră, solo-uri și scream-uri; dar și de It’s Only Smiles, ce combină pop punk cu prog metal și pare că funcționează.

PERIPHERY online:
https://www.facebook.com/PeripheryBand/
http://periphery.net
periphery

Leave a Reply