Am stat de vorbă cu Olivia Ignătescu și cu Mihnea Badea, organizatorii festivalului SoundArt. Deși dificil, ei reușesc să mențină Bucureștiul pe harta rockului progresiv și a sonorităților stoner. Am vorbit despre primele două ediții, despre ce urmează în 2019, dar și despre nevoia de adaptabilitate a fiecărui festival de metal din România. Olivia și Mihnea pun accent în continuare pe latura de educare a publicului, latură ce e nevoie să funcționeze ca un proces continuu. Interviul a fost realizat pe 19 decembrie 2018 la Clubul Țăranului Român din București.

ProgNotes: SoundArt este în 2019 la a treia ediție. Ați început ca un festival de nișă în zona de stoner-rock, parțial fusion și prog. Și acum vă extindeți domeniul luptei și în zona de rock și metal progresiv. Care este povestea din spatele SoundArt și care ar fi pașii următori pe care ați vrea să-i urmați?

Mihnea: Mie mi se pare că nu e chiar așa, nu cred că am început cu ideea de stoner la prima ediție (2017, n.n.). Dimpotrivă, am fi vrut să avem mai multă componentă prog. Dar cum știm de ani de zile, acest gen de muzică nu aduce foarte mult public. Mai mult, cred că jumătate dintre ascultătorii de prog sunt membri în alte trupe și vor să-și vadă idolul pe scenă. Problema e că ei nu prea vin la concerte, ascultă muzică acasă. Am adus Exivious (prog-fusion din Olanda, n.n.) la prima ediție. A fost ultimul turneu din existența lor, după aceea s-au transformat în Our Oceans. 

Nu a adus foarte mult public progul, dar noi insistăm să mai educăm publicul. Componenta stoner a existat, a fost majoritară la prima ediție, dar asta e conjunctural, nu ne-am gândit să facem un festival de stoner.

Olivia: Predomină stonerul din cauza audienței, deși noi ne-am fi dorit să fie mai mult prog.

Mihnea: Sunt foarte puține trupe de rock progresiv pe care le poți aduce și pentru care poți acoperi, din vânzarea biletelor, banii de producție și onorariul acestora. Poate Opeth, de Dream Theater mă îndoiesc puțin. Așa că noi ne concentrăm mai degrabă pe trupe interesante, nu neapărat pe numele mari. Încercăm să aducem trupe aparte, dar care să ne placă și nouă.

Există o criză în toată Europa în zona metal

Olivia si MIhnea SoundArt festival
Foto: Dan Popescu

ProgNotes: La prima ediție din 2017, i-ați avut cap de afiș pe Stoned Jesus din Ucraina, pe Nightstalker din Grecia și pe Exivious din Olanda. Care a fost atmosfera și cât de greu a fost să începeți un festival nou într-un oraș în care au loc sute de evenimente culturale în fiecare lună?

Olivia: Am avut o echipă faină, ne-am adunat și am colaborat foarte bine cu cei de la Free Riders, am colaborat foarte bine cu Quanticul încă de la început. Cred că asta ne-a mobilizat.

Mihnea: Am făcut totul cu pasiune încă de la începutul carierei noastre. Au fost proiecte experimentale, am făcut mult pionierat din 2010 încoace. Atunci am făcut prima ediție OST Mountain Fest în Bușteni, primul festival din zona montană. După aceea l-am mutat la Râșnov. Ulterior s-a transformat în Ghost Gathering București, după care l-am închis. Un timp am funcționat doar ca agenție de booking și acum nu putem rezista să nu mai facem câte un proiect de plăcere.

ProgNotes: Observați vreo creștere, din 2017 și până acum, în legătură cu numărul de bilete vândute la SoundArt?

Olivia: De la prima la a doua ediție am rămas cam la fel, anul acesta sperăm să avem o creștere, pentru că avem Riverside.

Mihnea: E un public nișat și consecvent. Depindem foarte mult de noua generație. Există o criză în toată Europa în zona metal. Progul s-a ridicat puțin într-un fel, dar nu foarte mult. Festivalurile de rock progresiv din Europa nu aduc zeci sau sute de mii de oameni la concerte.

ProgNotes: Cum alegeți trupele pe care le invitați în festival? Am observant încă de la prima ediție că ați acordat spatiau și formațiilor autohtone. Mă refer de exemplu la RoadKillSoda (au participat la primele două ediții) și la White Walls.

Olivia: E foarte greu să faci o selecție dintre trupele românești de prog și stoner. Nu sunt foarte multe, iar unele dintre acestea nu au fost nici disponibile. Ori le lipsește bateristul, ori au concerte deja aranjate, ori își lansează albumul.

Mihnea: Mai mult, atunci când construiești un lineup pentru festival trebuie să te gândești și la publicul pe care îl pot aduce trupele invitate. Sunt trupe românești care aduc public atunci când biletul este 15 lei. Totuși, atunci când intră într-un festival și prețul biletului este mai mare, nu mai aduc același public numeros. La festivaluri, lumea nu vine pentru trupele românești, ci pentru headlineri sau pentru trupele care vin prima oară.

Mai mult, trupele astea românești cântă destul de des, iar biletele la concertele lor sunt mai ieftine decât cele dintr-un festival. Și oamenii își fac un calcul și se gândesc că e mai rentabil să-i vadă într-un concert unde biletele sunt 15 sau 30 de lei. O altă soluție ar fi să aduci trupe din alte orașe, cum a fost cazul timișorenilor de la Methadone Skies din Timișoara (stoner, space rock, n.n.) la SoundArt 2018. Dar nu prea mai sunt nici acestea, încet-încet dispar și ele.

ProgNotes: Cum vi se pare piața românească de concerte și cât de greu vă este să găsiți săli pentru festival?

Mihnea: La nivel de săli stăm bine, avem Quanticul. Și-au rezolvat problemele cu sonorizarea și este cam singura variantă pentru noi. Ar fi bine să mai existe și altele în București. Ne plângem de locații, însă foarte rar se întâmplă să ai un concert sold-out. Să fie problema locația sau publicul? De la public ajungem la economia țării și de acolo pleacă toată problema.

Vrem să aducem SoundArt-ului factor adaptabilitate, dar vrem să păstrăm și componenta de educație.

ProgNotes: Cât de mult vă inspiră celălalt festival românesc prieten cu muzica progresivă? Mă refer la ARTmania.

Mihnea: Ei ne consultă când fac bookingul la trupele de prog, de câțiva ani colaborăm în sensul acesta. De ceva timp la ARTmania există o orientare spre prog și cred că lucrul acesta este benefic. Lumea învață mult despre muzică de la acest festival.

Faza cu gothicul cred că a trecut deja, iar progul era un pas care merita încercat. Orice festival trebuie să fie mobil și adaptabil. Și noi vrem să aducem SoundArt-ului factorul adaptabilitate, dar vrem să păstrăm și componenta de educație. Comerciali nu vom fi însă niciodată.

ProgNotes: Cât de dificil este Bucureștiul pentru un festival de metale, un festival de nișă? De câte ori e nevoie să vină o trupă (nu neapărat mainstream) ca să facă un concert sold-out?

Mihnea: Nu cred că e vorba doar de Capitală, în general în țară nu sunt foarte mulți metaliști. Să faci un festival de metal în sudul țării scade procentul de public cu 30% din start. Sunt mai multe motive. Primul ar fi drumul lung din Cluj (cel mai bun exemplu) spre București. E mai ușor să ajungi în centrul țării, zona Brașov-Sibiu.

Apoi sunt acele prejudecăți legate de sudiști, foarte rar se întâmplă să vină la un festival din București 300 de clujeni. Dragostea nu e reciprocă, noi ne ducem cu plăcere la Cluj, dar ei nu vin cu aceeași plăcere în București. Pentru ei varianta Budapesta e mult mai la îndemână decât Bucureștiul. În ultimul timp, din păcate, trupele care vin în turneu ocolesc Bucureștiul din cauza transportului. Se opresc la Cluj sau la Timișoara și apoi pleacă direct la Sofia. Sau se întorc la Belgrad. Ne întoarcem iar la factorul economic, care generează toate problemele. Inclusiv la concertele noastre.

ProgNotes: Cum a funcționat, la primele două ediții ale SoundArt, partea de merch? Sunt fanii români interesați să descopere trupe noi și să cumpere tricouri, CD-uri și viniluri cu acestea?

Olivia: Vinilurile sunt la mare căutare în festival. Avem colecționari care întreabă dinainte de ele. Sunt colecționari care vin și le cumpără pe toate cele expuse de o trupă.

Mihnea: Stoned Jesus au vândut foarte, foarte bine când au venit. Au rămas fără merch după concert.

Olivia: Nu am vândut la fel de bine tricourile festivalului la prima ediție. Dar ne gândim să reluăm, impulsionați fiind de vânzările Stoned Jesus, dar și ale altor trupe.

ProgNotes: O să țineți cont pe viitor de poll-ul pe care l-ați făcut pe pagina evenimentului?

Olivia: Noi am adăugat acolo fix cele cinci trupe pe care le-am targetat. Dintr-un motiv sau altul nu au putut să vină. Erau pe listă Samsara Blues Experiment, 1000mods, Elder, My Sleeping Karma și Naxatras. Noi am fost în discuție cu toate trupele astea. Dar am adus ce puteam aduce.

Mihnea: Avem o problemă cu faptul că lumea nu cunoaște trupele foarte bine. În ediția din 2019, avem două trupe de stoner foarte bune, Sunnata și Weedpecker. Dacă lumea din România nu îi știe, e o altă problemă. Ele sunt oricând comparabile cu Naxatras.

Nu cred că în România un festival de stoner/prog poate să aducă în următorii 10-15 ani mai mult de 1.000 de spectactori

ProgNotes: Vă gândiți la o extindere a festivalului în 2020?

Mihnea: De mutat nu vrem să-l mutăm. Vrem să păstrăm fix locația asta tot timpul. Și, dacă depășește 1.000 de oameni, să creștem prețul biletului. Și ne-am putea extinde în exterior, lângă Quantic există un teren unde fac băieții de la Free Riders evenimente. Dar nici asta nu vreau să fac. Pentru că nu cred că în România un festival de stoner/prog poate să aducă în următorii 10-15 ani mai mult de 1.000 de spectactori.

Nici nu vreau să ajungem în zona festivalurilor colos, unde vezi artiștii de la kilometri distanță, ca niște furnicuțe, și nici nu poți să interacționezi cu ei. SoundArt e un festival family cumva, ne cunoaștem cu publicul. Ne simțim bine, artiștii coboară în sală, discută cu oamenii. De asemenea, pe lângă SoundArt mai avem și evenimente satelit, mai facem și turnee cu trupe de stoner și prog. Dar nu prea ne afișăm ca agenție de booking.

Cum ziceam și mai devreme, trecem printr-o criză la nivel european și în ceea ce privește rockul metalic. Muzica electronică a lovit puternic în noua generație. Dacă ne referim strict la Europa de Est, problemele sunt și mai acute. Nu poți să faci un festival mare în România când ai împrejur Ucraina, Republica Moldova, Bulgaria, Serbia. Dintre toți bulgarii sunt singurii care vin la festivalurile noastre.

ProgNotes: Dacă tot ați adus vorba de public străin, în afară de bulgari, mai vin și din alte țări la festivalul SoundArt?    

Mihnea: La ediția din 2018, a venit din Germania un grup destul de măricel (30-40 oameni). Dar per total nu e foarte relevant. Dacă ai face un festival în Cehia ai cu totul și cu totul alți vecini, țări din care poți aduna public. Genul acesta de țară (unde prețurile sunt mai mici) poate absorbi capital din țări mai bogate precum Germania sau Austria.

De asemenea, un festival nu se termină practic niciodată. SoundArt se desfășoară în martie, iar eu acum, în decembrie, deja mă gândesc ce trupe aduc în 2020. Când se termină ediția 2019, eu trebuie să am deja măcar headlinerii gata achiziționați pentru anul următor. Lucrând doar cu mediul privat, putem face o previziune poate și pe cinci ani.

Leave a Reply