Vola este o trupă tânără de rock progresiv și experimental din Danemarca, formată din: Asger Mygind (chitară și voce); Martin Werner (clape); Nicolai Mogensen (bass); Adam Janzi (tobe). Sunetul general Vola este reprezentat de uniunea perfectă între riff-uri djentrifuge de chitară, legate strâns între ele și vocea unică lui Asgar Mygind, solistul și chitaristul trupei. Discografia lor cuprinde la ora actuală două EP-uri Homesick Machinery și Monsters, și albumul Inmazes, însă trupa a lansat recent și cel de-al doilea album, numit Applause of a Distant Crowd.

ProgNotes: Îmi puteți spune câte ceva despre originile Vola? Care este povestea din spatele numelui trupei?

Nicolai Mogenen (bass): Martin și Asger au început să cânte împreună încă din liceu. Eu m-am alăturat formației în 2011 și Adam l-a înlocuit anul trecut pe fostul nostru tobar. Vola înseamnă „a zbura” în limba italiană, și acest lucru pare să se potrivească muzicii noastre.

PN: Sunetul vostru a evoluat considerabil încă de la începuturile formației, atunci când stilul orbita în jurul hard rock-ului. Cum ați defini stilul de muzică pe care îl abordați acum și care sunt trupele care l-au influențat?

NM: Când scriem muzica de obicei nu ne gândim la un stil sau gen anume, ci încercăm să țintim către ceea ce ni se pare natural și revigorant pentru noi. Am ascultat multe formații precum Porcupine Tree, Meshuggah și Mew care au propriul sunet și stil, astfel că acesta poate fi felul în care și noi încercăm să ni-l construim pe al nostru.

PN: Care este inspirația voastră atunci când scrieți versurile? Există anumite cărți sau filme pe care le luați ca reper când alegeți tematica?

Asger Mygind (voce & chitară): Pentru acest album am fost inspirat mai ales de observații despre cum rețelele sociale au schimbat modul în care interacționăm unul cu celălalt. Despre cum căutăm mereu în mediul online aprobare, apreciere sau distracție, și cum acestea ne pot distrage de la a gândi mai profund despre propria noastră bunăstare. Această inspirație provine, indubitabil, din seria Netflix, Black Mirror, pe care am urmărit-o des în timp ce scriam versurile.

…să păstrăm o legătură cu fanii este foarte important pentru noi și reprezintă ceva ce ar trebui să nu uităm niciodată.

PN: Un prieten care a comandat articole din merch-ul vostru, a primit un pachet frumos împachetat împreună cu un mesaj de mulțumire, ceea ce dovedește că există o legătură apropiată între voi și fanii voștri. Plănuiți să mențineți această legătură oferindu-le fanilor șansa să interacționeze din când în când cu voi?

NM: Mă bucur să aud că prietenul vostru a avut parte de o experiență pozitivă. Încercăm să păstrăm o legătură personală, dar, desigur, atunci când vom crește ca trupă, va deveni dificil să acordăm mesaje de mulțumire tuturor. Dar să păstrăm o legătură cu fanii este foarte important pentru noi și reprezintă ceva ce ar trebui să nu uităm niciodată.

PN: Când vă aflați în turneu aveți suficient timp pentru a vizita țările unde susțineți concertele?

NM: În cea mai mare parte a timpului nu avem șansa să vedem mare lucru din oraș. De obicei ajungem la ora 13 la sala de spectacol și apoi facem soundcheck-ul la ora 16 și cântăm la ora 21. De asemenea, cântând la spectacole și în același timp călătorind poate fi obositor, așa că trebuie să economisim energie pentru concert. Dar, din când în când, mai avem o zi liberă și putem să explorăm orașul.

PN: Există un clip cu voi pe YouTube, în care cântați Stray the Skies alături de orchestră. Ar fi trebuit să lansați aceste imagini și fanii încă le așteaptă. Mai este de actualitate?

NM: Din păcate, nu am primit niciodată aceste imagini, deci, cel mai probabil nu vor fi lansate. Sperăm că vom relua experiența altă dată.

PN: Cum ați descrie ultimul vostru album?

AM: Un album foarte divers și plin de aventură care ocazional abordează elemente metal, electronice și de muzică ambientală.

Văd o legătură între titlul albumului „Applause of a Distant Crowd” și felul în care fata de pe copertă se află în propria ei lume mică în timp ce se scufundă, chiar dacă sunt o mulțime de oameni pe plajă sau lângă piscina unde înnoată. […] este abordată ideea de a fi apropiat și, în același timp, distant față de oameni.

PN: Care sunt principalele diferențe în ceea ce privește compunerea pieselor, între albumele “Applause of a Distant Crowd” și “Inmazes”?

NM: Procesul compunerii a fost foarte asemănător. Ne-am trimis demo-uri unul altuia și ne-am întâlnit în studioul de la domiciliul lui Asger pentru a pune cap la cap ideile care ne-au plăcut cel mai mult. Pe ambele albume sunt piese pe care Asger le-a compus de unul singur, dar toți am contribuit cu idei pe ici, pe colo. Inmazes a fost compus pe parcursul unei perioade mai lungi, în vreme ce, Applause a fost compus mai în grabă, dar am muncit mai intens la el, intâlnindu-ne săptămânal.

PN: Personal, coperta albumului mi se pare foarte atractivă. Ce reprezintă?

AM: Imaginea de pe copertă este bazată pe o pictură realizată de Jessica Lee Ives, pe care am găsit-o pe Instagram. Văd o legătură între titlul albumului și felul în care fată de pe copertă se află în propria ei lume mică în timp se scufundă, chiar dacă sunt o mulțime de oameni pe plajă sau lângă piscina unde înnoată. Ar putea fi chiar o înotătoare profesionistă care este aplaudată de pe margine. Așa că este abordată ideea de a fi apropiat și, în același timp, distant față de oameni.

PN: Samplerul care scoate în evidență melodia Ghosts îmi amintește de jocurile video din anii 80 și de sunetele polifonice ale telefoanelor mobile din acea perioadă. Dacă ascultăm întreg albumul vom avea parte de mai multe influențe vintage?

NM: Toate sunetele clapelor sunt realizate digital, dar categoric preferăm sonoritățile mai soft & vintage.

PN: Doriți să mai transmiteți ceva fanilor voștri?

NM: Vă mulțumim enorm pentru susținerea acordată!

Leave a Reply